Ana

As vrea sa pot spune ca stau in fata laptopului cu pachetul de Marlboro rosu langa mine si scriu. Dupa cum as vrea sa pot spune ca mi-au murit parintii intr-un accident de masina acum un an, am

Ceara… Ceara ca o mama terna si barbara, inceputul si sfarsitul tuturor suferintelor mele, crescuta din dorinta de incadrare in tipologia estetica a vremii, dar totusi aruncata pe fereastra

Era rochia în care murise mătușa mea Ana. Avea 17 ani pe atunci, astăzi probabil ar fi avut 27. Despre Ana și rochia ei neagră nu știam prea multe pentru că niciodată în decursul

Cum țipă fluieru-n mine!... Nu vrei să-l oprești, dar nici nu-l asculți. Prin fire de carne trec zări din lumină, un întreg univers în două cuvinte, Dinții metalici, și ghearele, ochii, Totul e

1. Blitzul s-a lovit de oglindă Și oglinda de fotograf. S-a spart în cadre dezordonate. m-am spart în blitz ca și oglinda dar fără fotograf... butonul nu e niciodată apăsat până la capăt și

De astăzi începând, nu vreau să mă mai joc. M-am săturat de ochii de plastic și de lipsa de carne. Îmi e silă de toată acea goliciune pe care o găsesc atunci când vă strâng în brațe. Sunteți

Două măsele de minte am și dor amândouă. Ca și cum pentru fiecare din cele două lipsă cele prezente dor dublu. Joc permanent la două loterii, Pentru fiecare dată când joc la a doua trebuie să

Mici, mici de tot, și mulți. Foarte mulți. Mi-am făcut din pene și ceară cristoși să-i atârn în brad, de Crăciun. Apoi am furat cutia de turtă dulce a mamei și i-am ascuns de frățiorul meu ca

Ceva mai sus decât în Iad. Dar nu cu mult. Ceva mai trist decât de obicei, Cu ochii mult mai plânși decât ar fi normal, Ieșind din școală cu un mers banal, Ceva mai galben decât fusta

Între tampoane pentru machiaj și tampoane pentru suflet zac scrisorile tale de dragoste, oarbă și amor ghebos, pătate de cola, murdărite de scrum, parfumate și totuși putrezite de la atâta

S-a spart sticluța de parfum. A treia oară, de când ai plecat. Am reușit să o lipesc la loc până acum, însă de data asta... văd cioburi mult prea mici. Nu le pot ține-n mână, căci mi-ar

Sunt 5 minute în urma ta. Aștept un tren și nu mai vine, Gara îmi pare că ar vrea Să se-nvârtă cu mine, Dar îi e totuși jena de costumul meu imaculat. Ceasul de pe peron, albastru, Se pierde

Am să îmi pun țeasta lui Yorick pe noptieră, Între suportul pt lumânări și cutiuța de medicamente, Să mă pot vedea mai bine în oglindă. “Fumezi?” l-am intrebat pe Yorick într-o zi, nehotărâtă

Nu! Te rog nu te mai uita la mine! Nu mă privi, nu vreau să mă vezi... Știu, n-am voie să zâmbesc, dar nu mă pot abține. Nu te înșel, nu vreau nimic Decât să nu mă mai privești. Conspir

Mașina Circului Provnîi, o dubiță albastră cu botul alb scrisă peste tot cu numele circului, trecea impasibila prin mijlocul pieței. Era sâmbătă, zi de târg și piațeta orașului părea să concentreze

Am încărcat pistolul și l-am depus pe masă. Apoi l-am privit cum mă privește și am luat brusc decizia că atunci când e încărcat pistolul meu gandește lucid, la fel ca și mine. Pe undeva prin

Mi-am bătut un cui în talpă. Pe atunci eram încă legată la ochi, dar știam ce fac... L-am bătut corect, cu încadrare bună, și de atunci am descoperit constant o nouă priveliște asupra