Poezie
5 mins
1 min lectură·
Mediu
Sunt 5 minute în urma ta.
Aștept un tren și nu mai vine,
Gara îmi pare că ar vrea
Să se-nvârtă cu mine,
Dar îi e totuși jena de costumul meu imaculat.
Ceasul de pe peron, albastru,
Se pierde în noianul lui de cifre
Și înnecându-se cu limba cea mai lungă
Se screme, țipă, geme
Și anunță ora fixă.
Un controlor își scoate chipiul,
Își scoate inima afara pentru ca e cald,
Fluierul îi atârnă, și el atârnă
Balangănindu-se în lumea lui ferată,
În fața trenului albastru abisal.
Se clatină din nou
Toată clădirea gării. Vine un tren acum,
Dar iar nu e al meu,
Panou de informații, citețe hieroglife,
Toate albastre, sobre, în șorturi și maieu.
Deși-i e jenă de costumul meu imaculat,
Gara ar vrea să se învârtă, să mă ia și pe mine,
Îi e și gării cald, și-ar vrea sa se descheie la un nasture măcar;
Sunt 5 minute-n urma ta,
Aștept un tren și nu mai vine.
022673
0
Expresia \"se screme\" in poezia ta nu-si are deloc locul.
Ti-as recomanda sa nu mai scrii cu rima.Pe platforma substatianala a textului ar putea iesi ceva foarte bun daca ai lasa rima deoparte si daca-n acelasi timp ai largi suportul liric.