Atât de departe unul de altul
Și totuși atât de aproape...
Scrisorile tale
Sunt chipul, surâsul
Și vorbele toate,
Sunt roua ochilor mei
Și surâsul inimii mele,
Sunt neliniștea degetelor
Pe
Fire de nisip într-un pantof. Atât de mici si de fine si totusi te deranjeaza.
Ia, gândeste-te : au fost cândva scoici sau poate stânci. Singure sunt doar sclipiri cu miros de stânca sau poate de
Trandafirul moare în glastră cu fiece răsuflare de parfum.
(Așa va muri și iubirea noastra,și noi...)
Cu fiecare clipa ce trece, murim câte puțin.
Cu fiecare clipa ce trece, parfumul amintirilor
Pe pervazul meu a poposit un porumbel. Ciocul lui a atins sticla rece si ochii i-au sclipit speriati. Si-a întins aripile si a fugit. În zborul lui iute si-a parasit un fulg. Un fulg mic, pufos si
Septembrie. Zi cu soare înca vesel. Frunze cu colturi rosietice se alinta în lumina. Lumea trece pe strada grabita, orasul geme de îmbulzeala. În zgomotul urias, prin aer, o bubuitura puternica : o
Marea ma-ntâmpina cu un surâs
De spuma,
Cerul ma priveste c-un petic
De nor,
Vântul ma-mbratseaza cu unde
De racoare,
Paru-mi alint în raze
De soare.
Ma inund de albastru
Marin,
Ma
Dac-ar fi
Odata
Sa desenez iubirea noastra
Pe o ale din parc,
Probabil ca as desena
Un copac
Care acopera pamântul,
Caci tot atât de bogata
Si de grea
Este iubirea mea
Asupra-ntregului
Atinge-mi lacrimile
Cu vârfurile degetelor,
Atinge-mi visele
Cu buzele tale
Si putem avea toata lumea,
Acum
Si-ntotdeauna !
Ia-mi inima în palma ta
Si umbreste-o cu parul tau,
Fa-o
În noapte-aceea
Stelele-au disparut
De pe cer.
Ploaia rece
Îmi biciuia
Sufletul
Si norii
Îmi întunecau
Ochii.
Am privit în urma ta,
Dar prea târziu…
Ai dispsrut în întuneric
Înainte de
Stele lucesc înghetate
Pe cerul adânc.
Ochiul meu patrunde imensitatea
Visând atingerea lor rece
Si moarta.
Dar ele înala tot mai sus
Zâmbetul lor palid
Ca sa nu poata fi
Atinse.
Clipeste
Miroase a pamânt umed
Si-a muguri prea devreme aparuti.
Cerul nu-i limpede,
Iar norii printre care cad zâmbete de soare
Acopera pamântu,-l învelesc.
E-un calm apator si-o liniste profunda,
E
Totul se prabuseste-n urma mea,
Întuneric se asterne-n cale-mi
Si gropi sapate-n juru-mi
Si hsuri ce deschid Infernul
M-ameninta de moarte.
Ma-nec în învolburate ape
Si nimeni nu-i aproape
Priveste pe fereastra
Toamna :
Aburi se-nalta
Seara
Peste parc,
Frunze ude
Asternute
Pe alei,
Castane,
Ghinde,
Gânduri...
Si ca-ntr-un mars
Funebru
Copacii stau aliniati
Si
Ne-am despartit demult,
De prea mult timp,
Dar parca te iubesc
Si-acuma.
Incerc sa-ti aud glasul –
A amutit.
Sa-ti modelez chipul
As vrea,
Dar n-am cu ce
Lucra,
Iar degetele-au
Ploua neîncetat,
Dar picaturile nu-mi pot atinge trupul.
Esti singur
Si lacrimi reci de ploaie te-nconjoara.
As vrea sa-ti mângâi
Parul ud,
As vrea s-alerg spre tine
Si-n îmbratisarea noastra
A plouat
Si aleile parcului
Sunt ude.
Copacii sunt goi
Si frunze
Alearga pe alei.
Parcul e pustiu
Si
Umed.
Am plâns
Si aleile sufletului meu
Sunt ude.
Ochii-mi sunt goi
Si