Poezie

Intunecare

1 min lectură·11 iunie 2003

Mediu

Totul se prabuseste-n urma mea,

Întuneric se asterne-n cale-mi

Si gropi sapate-n juru-mi

Si hsuri ce deschid Infernul

M-ameninta de moarte.

Ma-nec în învolburate ape

Si nimeni nu-i aproape

Sa ma scape...

Sunt goala

Si e gol în jurul meu, e orb,

Sunt oarba...

Si ma trezesc în chinuri

Si-as vrea sa pot

Sa plâng,

Sa strig Universului ce ma reneaga

Nu exista hau

Care sa piarda

Al meu suflet...

Ma-ntunec,

Fata îmi dispare

Si voi îmi sunteti prea departe,

Din ce în ce tot mai departe...

Nu va aud,

Nu m-auziti...

Sunt surda...

Sunt oarba...

Ma-ntunec...

002.626

Ana. “Intunecare.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ana-0005151/poezie/45728/intunecare

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.