Amalia Cretu

Caut o semnificatie acestei metafore, \"poeti telurici\": adica oameni obisnuiti, traitori vremelnici ai Pamantului, adesea \"mancaciosi adunati in cete\" sau \"marsaluind\" printre meandrele vietii, in cautarea unui loc al stabilitatii, dar...
Poetul, legat de spatiul sau terestru, cel care asemenea mesterului Manole, se arunca uneori \"de pe acoperis\", are simtul realitatii si incearca sa o infrunte, \"fără să dea vreodată de pământ\" , fara sa abdice de la valorile unei inalte tinute morale.
Silit sa-si cultive \"singuratatea in ceata\"-in mijlocul celorlalti- in tumultul societatii si al vremii, are drept \"arma\" cuvantul. Chiar solitar, \"in campul gol\" si nesupravegheat in formarea si evolutia sa culturala, el stie sa-si pastreze verticalitatea, legat fiind tocmai de pamantul tarii sale. A tine piept \"rabdarii si linistii\" pare a fi sinonim cu a fi stoic, a fi hotarat sa duci povara extistentei, pana la capat. Dar, ce-l deosebeste pe \"teluricul\" poet de ceilalti pamanteni?
Cred eu, pe firul versurilor tale, ca numai harul, inzestrarea cu un plus de sensibilitate, aceea care-l face sa simta ca este doar de Dumnezeu ocrotit; iar asta poate fi si chinul si maretia creatiei sale.
Cat de mare a fost durerea celui care, la rastignirea sa, a simtit \"întâia mustire de sânge\" atunci \"când primul cui\" a patruns mana si lemnul crucii? Este aici, in ultimele versuri, o tulburatoare intrebare, o intrebare careia noi, pamantenii de rand, nu cred ca putem sa-i raspundem; poetul insa e dator sa incerce! Poezia de fata este, prin ea insasi, un asemenea demers si cred ca tu, Nicolae Popa, esti pregatit sa dai cuvantului scris o excelenta forma de exprimare stilistica. Am in vedere faptul ca n-ai gandit intrebarea din final, drept o intrebare retorica; altfel poezia ar fi doar un \"gand pasager\", printre multe altele. Or, in opinia mea, tocmai ideea ca poetul (pamantean, si el) incearca sa treaca dincolo de limite-chiar si atunci cand natura le are, este mesajul pe care ai vrut sa-l transmiti cititorului. Si, ai reusit, prin metafore si stil, semenea unui \"mester-faur\" sa transformi larva in flutur, sa dai viata unor cuvinte ce vor fi mereu semne ale trecerii omenescului prin timp. aprecieri, Amalia

Pentru vechii greci, \"okeanos\" se afla la originea tuturor lucrurilor; din el se nasc toate raurile si fluviile ...si tot ce exista.
In poemele tale, Nicolae Popa, apa, cuvant magic, este nu doar principiu-in sens filosofic-ci si conditie a trecerii prin viata o unor existente vremelnic traitoare. Chiar convins fiind ca \"o picatura \" de apa \"nu ne purifica\" (\"O mie de ani cu fata la soare\"), intr-atat suntem de impuri, aici ai sugereat ideea statorniciei, plasand existenta omului sub semnul soarelui, al ratiunii suverane.
Dar, asa cum ne spui in poema \"In spatele circului\", viata e un urias spectacol, cu accente tragi-comice: acela care nu se adapteaza, sfarseste ...\"aruncandu-se mult inainte\".
Poezia \"Urma\" ofera noi intelesuri date principiului primordial(apa):
\"atâta timp cât peste tot pe unde trecem rămân
semne doveditoare că nu ne urâm\"
vor reusi sa proiectam aspiratiile noastre pe coordonate morale.
Poate ca fiecare dintre noi are frecvente ezitari: sa catam \"la stanga\"...sa catam \"la dreapta\", momente de cumpana, dar ne asumam alegerile. Altfel, popasul nostru prin lume nu are forma, obiectivare. M-am regasit emotional in cateva versuri, admirabil \"brodate\" pe panza apei vremurilor nelinistitoare, unde:
urmele lasa urme
urmele-si cauta urma.
Multa sensibilitate gasit-am in versurile tale, dar si mai multe intrebari nascut-au ele, cred, oricui doreste sa stie ca in \"apa\" se poate oglindi nu doar chipul realitatii, ci si sufletul poetului. aprecieri si amicitie, amalia

sunt doar cititoare de poezie; apreciez enorm atentia data unui gand, intamplator versificat.
multumesc pentru ...rabdare.

multumesc si bun venit in coltul meu de pagina!
te mai astept; eu, bineinteles, voi ingriji de flori...

Ma chiama Doina! Ce zici???!!!???

...doina, doina
cantec dulce,
cand te-aud nu m-as mai duce...

Draga Erika, eu te felicit pentru eseu.

Cred ca biblioteca virtuala trebuie mentinuta, cu orice pret! Succes, Radu!

\"timpul este masura miscarii\"
spunea Aristotel...candva;

dar timpurilor moderne,
noi, traitorii clipei efemere
adaugam o palida speranta:

prin spatiul cu o liniste de moarte
sa dam chepengul vremilor, de-o parte!

ai invins colbul \"starilor de tranzitie\" cu o poema minunata, pe care am citit-o cu ...un gand filosofic.

imi pare ca aud sunetul viorilor de Reghin, manuite de metafora poetului. blandete si melancolie imi sugereaza versul tau. mi-a facut placere sa trec pe aici.

Epigrama-i gen \"minor\".
Gen \"major\" e sorin ol,
Fiind ca are mult umor
Si talent de ...editor.

dragelor/dragilor
va \"impungeti\" cam prea molatic, dupa umila mea parere.la vremea mea, peozia avea ceva mai mult \"spirit\". poate gresesc dar azi vrea sa simt \" frumosul\", sa-l miros, sa-l aud...sa-l vad . imi sunteti datori! acu\'...dupa \'90, ce credeti ca e bine pentru neam? pentru mine? sa-mi mut: \"cortul\" in america ??? sau sa am incredere?!? evident, e o problema personala, la prima vedere, dar...

alina,
incerc sa inteleg poezia de \"azi\", poezia ta...poezia celor ca tine.......incerc, prea era obisnuita cu eminescu!!!!
voi pentru cine \"poezitati\"???? doar ptr \"agonia. ro\"????
ma iarta, nu duc polemici desarte, vreau doar sa \"gust\" paharul de nectar al muzei ...\"poiesis\"
viata lunga, heliana