Amalia Cretu

cred ca scriitorul nu traieste doar pentru sine, ci si pentru \"ceilalti\"; el este citit si inteles in masura in care intuitiile sale, sensibilitatea afectiva ii sunt \"unelete\" ce, manuite cu stiinta binelui, il apropie de intelegerea alteritatii personale. aprecieri, amalia

poetul-om nu este o carte pe care o rasfoieste oricine, oricand. el se lasa \"citit\" de unii, dar nu si de \"altii\" iar \"pagina cu pagina\" probabil ca nu se ofera decat lui insusi;
de aceea ...\"fiecare comm. este o provocare\" asumata iar astptarea se consuma in taina

fiecare vers se lasa citit si descifrat aproape de la sine, intregul oferind o imagine simbolica a ceea ce am dori sa fie linistea din noi, chiar si atunci cand:
\"...e prea însorit acest cer
că să poată plânge\"

las semn...de citire; mereu va mai fi ceva de scris, in urma \"trecerii\" prin istoria lumii si a noastra, a oamenilor!

\"nu privești înapoi
dar
știi cât de mult ai iubit\"; romantica si visatoare, Dana Banu are darul de a transforma cuvantul in imagine stilistica ce poate mentine o clipa melancolia unei zile ca cea de ieri, de alaltaieri...de atunci.
amintirile staruie si acolo unde \"luminile se aprind la ferestre\",lasand loc unui gand fugar redat in vers de taina. aprecieri, amalia

...de fapt, poetul nu are varsta! viata sa e asemenea unui zbor intr-un spatiu cosmic unde nu exista invidie, ura ori egoism si unde cuvintele devin game sonore si cromatice, intr-o simfonie a cuvinteleor dedicate omului. multi ani, cu bine!

Poezia debuteaza cu o repetitie care-i fixeaza tema si motivele in sfera magica a traditiei religioase. Invocatia divinitatii, prezenta atat la inceputul cat si la sfarsitul poemei, in mod simetric, releva o dorinta acuta a eului liric de captare a atentiei din partea unei forte superioare si o anumita agitatie sufleteasca.
Fara a fi integral captati de constiinta nimicniciei umane, nu putem nega valentele morale ale unui \"strigăt\" și unui un \"cuvânt\" :
\"amen amin
aleluia aleluia
Doamne Doamne
Allah Allah
Elohim Elohim\",
cuvant care include orice viata, orice imaginatie, orice speranta ...posibile oricand.
La nivel stilistic, predomina enumeratiile si repetitiile care confera un ritm alert, o muzicalitate inedita poeziei si o anume finete a melodicitatii versului. aprecieri, amalia

transpare emotia celui care vrea sa stie: \"ma iubeste...nu ma iubeste...\"
finalmente, versificatie.

un remember construit intr-o \"geometrie\" perfect acordata starilor sufletesti proprii Danei Banu, o interpretare excelenta a unei intamplari care s-a transformat in poezie si devine astfel un fragment de istorie literara.
vom afla, intr-o zi, cat de prezente sunt in viata cotidiana adevarurile supreme ale existentei precum grija fata de sine insuti:
\"cred și acum că ar fi trebuit
să ai mai multă grijă de tine\"

...pana atunci, Nichita ramane departe de lume si zbucium, acolo unde poezia incepe sa se rarefieze si sa se risipeasca in cateva cuvinte/adieri de primavara.
aprecieri, amalia

ochiul ratiunii supreme ne urmareste mereu; interogatia din poezia ta pune problema cutarii sensului unei vieti morale, in conditiile asumarii degradarii si vremelniciei:
\" De ce lași Doamne să mă vadă
Târându-mâ-ntre mult și prea,
Cu sufletul căzut, grămadă…?\"
natura contradictorie, omul nu poate atinge binele fara a avea repere precum cele izvorate din \"lacrima rugaciunii\" si
adesea foloseste \"carje\" pentru a se salva de nimicnicie.
prin interogatia repetitiva, poema contine o nota tragica sugerand aspiratia eterna a omului spre perfectiunea imposibil de atins, dar si o nuanta de optimism relevata in simbolul liric al apropierii de divinitate.
„Lacrima ta-i oglinda Mea” indica directia meditatiei metafizice si asigura includerea unei idei cu valoare etica in structura versurilor: in ciuda oricarei decaderi morale omul cauta indreptarea; in aceasta consta insasi maretia sa.
aprecieri, a.

Imaginea universalitatii lumii si a naturii umane capata sens prin redarea comuniunii spirituale divinitate-om.
Este prezenta ideea unei naturi umane-parte a divinitatii prin \"radacina sufletului\" care este \"infipta-n cerul sfant\", precum si cea a individualitatii corporale a omului,
legatura sa cu cele finite, ca \"tulpina-n pamant\".
Deosebita, prezenta metaforei prin care se largeste sfera semantica a termenilor \"radacina\",\"tulpina\". aprecieri, a.
Suspendat intre cer si pamant, omul devine capabil sa se ridice prin actele sale, la fel cum singur decade din cele spiritual-morale prin propriile-i alegeri.
Poetul vadeste aceeasi preocaupare: de a exprima in cuvinte concise o stare metafizica, dincolo de faptic si cotidian.

sir Francis Bacon (1561-1626) filosof, om politic si eseist englez, promoveaza metoda inductiva de cercetare stiintifica si se inscrie pe linia empirismului dezvoltat de J. Locke, Th. Hobbes s.a.

urmele iernii disparea-vor treptat in culori de verde si lasa-vor distinct semnul renasterii spirituale pentru fiecare fiinta, sub eterne solare irizari.noi sperante de viata!

traducerea in engleza m-a ajutat sa gasesc noi sensuri incifrate in poema de fata.
!surprinzator, dar mentionarea din titlu, \"fecioarei...\", ca poezia se construieste ca o dedicatie: \"to the...\" este mult mai evidenta aici; de asemenea, \"sintagma \"fecioara-cu-nasturi\" dobandeste un nou inteles.
orientarea catre un posibil izvor de inspiratie poetica, \"lasa-ma/daca ai timp\", capata fermitate, poetul vizeaza cel mai profund filon al creatiei lirice: misterul.
da! \"fecioara-muza\" este precum adancul de nepatruns al clipei inchisa in tainita inimii, al clipei cand energiile creatore vor irumpe sfidand tiparele stilistice, purtand in sine mirajul biruintei. va sti poetul sa desferece neintelesurile lumii? acel \"lasa-ma\" pare a fi o promisiune conditionata...de (?!)
apreciere, amalia

cele doua motive filosofice sunt bine integrate in poema \"Fecioarei-cu-nasturi\" fapt pe care-l apreciez; asupra volumului mi-a atras atentia subtitlul, \"califul huzur 5\", am cautat si ...am gasit!!! aprecieri, amalia

In \"Salonul cu inventii\"( Ed. Multimedia, 2002), Felix Nicolau \"construieste\" un personaj miraculos, Califul Huzur, care domneste peste un spatiu fabulos, de fapt un spatiu epic, migalos brodat cu ornamente stilistice si in care \"Fecioara-cu-nasturi\" poate fi perceputa ca simbol al muzei poetului.
Doar astfel as putea accepta faptul ca ma aflu in fata unei marturisiri poetice cu semnificatie evidenta in ceea ce priveste simbolismul modern.
Versificatia poeziei este in deplin acord cu perpectivismul poetului si al generatiei sale, pe care acesta o reprezinta. Felix Nicolau nu cosmetizeaza realitatea, asezand-o transant pe doi piloni, singuratatea si tristetea:
\"Singurătatea îmi îngheață
picioarele
Tristețea îmi umblă prin
măruntaie\", fapt care genereaza angoasa si starea de nemultumire.
Remarc primul motiv filosofic, mitul platonian (mitul pesterii) dar cred ca intentia autorului nu a fost a prefigura etapele cunoasterii, ci mai degraba a utiliza metafora spre a intari realismul climatului existential. Fiintam intr-un spatiu socio-cultural ingust, limitat la perceptiile proprii celor care traiesc ca \"în peștera asta de două persoane
cu gaz și apă curentă\".
Doua versuri par sa ne sugereze actiunea necesara iesirii in lume: \"vom ieși aiurea pe bulevarde
cu steagul trufiei fâlfâind\", dar acest impuls este asociat nevoii de comunicare.
Cel de al doilea motiv tematic este de ordin moral, o morala hedonista prin care se sustine ca scopul actiunilor este placerea: \"stai cu mine și
pielea o să mi se spuzească
de bubele plăcerii\"; aceasta imagine se vrea un posibil remediu al starilor de siguratate.
Dar, poetul nu priveste lumea decat prin prisma clipei prezente: aceasta este clipa poeziei: \"lasă-mă
dacă ai timp
să-nmoi condeiul (clipă)
în sângele tău
demi-sec\", altfel spus poezia exprima vesnicul inceput al vietii, precum temeritatea omului ce infrunta tristetea si singuratatea. aprecieri, amalia

\"Eu voi citi o carte si lumea va ramane la fel\"
.........................................
\"Eu voi scrie o carte și pe ea va scrie Dmitri Miticov\"...si? oare astfel vei schimba lumea?
as putea considera aceste doua propozitii drept premisele unui rationament, dar ar trebui sa \"inventez\" concluzia! or,punctul de plecare al textului tau este dat de nevoia exprimata de a pune sub semnul indoielii toate datele cunoasterii umane.
ei bine, in fata unui rationament cartezian, poetul nu cred ca are decat armele metaforei (si ale altor figuri stilistice), lipsesc: laboratoarele stiintifice, microscopul electronic...regula jocului este simpla: cuget, deci exist.
starea de spleen existential nu este proprie doar celui care pune lume \"intre paranteze\", ci multor semeni ai nostri care considera ca: \"daca exista piedici\"...totul este \"interzis\"; nu!
eu cred in curajul celui care-si propune sa citeasca \"multe, multe carti\"!
apreciere, a

\"Mărșăluiesc crotalii
... în întuneric\",
asemenea unor umbre ce traverseaza un spatiu tropical, spatiu in care crotalul-sarpe cu clopotei- se taraste fara zgomot, prin nopti toride, spre tinte numai de el stiute.
metafora prezenta in vers:
\"limbile își fac ritualurile
de înveninare\" cred ca induce ideea intolerantei culturale a unui neam care se considera privilegiat si,in consecinta nu mai are decat a se \"ridica\" deasupra lumii.
ai dat acest titlu cu o intentie vadita: suntem incapabili a evada intr-un anonimat desavarsit, mereu ne semnalam prezenta, oriunde ne-am afla. cantabilitatea poemei este asigurata de efectul \"de balansare\" a versului in jurul celor trei verbe:
\"marsaluiesc\", \"se catara\", \"ridicandu-se\", incluse intr-un singur camp semantic;
clopotele care \"bat sub solzi\" sunt semne interioare care indica extinctia lenta a zilei.
\"se catara apele pe brate\" pare a sugera o forta inevitabila, un mers prin viata \"impotriva curentului\", ceea ce, sa recunoastem, implica sensuri simbolice fundamentale.
un spatiu imagistic bogat, pe fondul unui rationalism afisat salveaza poemul, plasandu-l in sfera textelor incarcate de sugestii simbolice. cred ca versul este prea incarcat de simboluri si pare mai dificil de decriptat, insa o data inteles, ramane

...e-atat de lunga ziua cand nimicul se framnata in palme
si prin vene curge doar apa si sloiul de ghiata netopit;
hai sa alungam uratul din noi, sa facem loc valorilor si prieteniei!
hai sa parcurgem drumul regasirii
sa impletim vise si idei in alb si rosu;
va veni martie, cu bine, amalia

poezia \"Simpla\" de Anghel Pop