Amalia Cretu

\"Sens găsim și omului, și frunzei, și pietrei\" (Eugen Ionesco) - si \"paharului cu zmeura\", de pe aceleasi temeiuri existentialiste care ne provoaca la reflectii asupra fiintarii, si transforma negatia:
\"Nu e nimic interesant într-o viață de om\" intr-o afirmatie.
A.M. Popesco are capacitatea de a reda, in limbaj comic, fabulosul in aceasta existenta cenusie, anume:
\"Sadic eram dacă îți străpungem paharul cu zmeură cu acest cuțit ieftin. Sadic eram dacă îți spuneam să te gândești că viața ta e în acest pahar cu zmeură. Viața ta, cu tot cu pasiunile și salariile tale de secretară de la clinica de pe strada 23\".
Intamplarea relatata si cele doua personaje, EL si Ea, par reale iar locul (un peron de gara) sugereaza derularea rapida a vietii, cu intamplarile ei cu tot.
aprecieri, amalia

evident, John Steinbeck (scuze)

\"își ia fiecare sticluța cu agheasmă\":
isi asuma fiecare riscul de a da piept cu viata-labirint-prin care nu poti razbi fara credinta;
agheasma-apa de viata lunga, trimite la cel mai vechi ritual de \"sfintire\", pentru alungarea duhurilor rele si pentru despovararea de pacate sau pregatirea spirituala inaintea mortii;
o credinta straveche ne spune ca cine nu respecta apa nu-L respecta pe Dumnezeu: iata \"arderea\" hainelor negre- \"carpele sperietorii din camp\"-si lumina cea de taina;
***
\"un șoarec – o flacără mică –\" imagine-simbol a efemeritatii trecerii noastre prin lume; versurile strofei aII-a creeaza un efect emotional deosebit si lasa nerostite grijile si temerile zilnice;

...\"of Mice and Man\" (J.Steinback)*-sau a lua viata cuiva, din prea multa bunatate;
cateva ganduri, risipind emotia lecturii, adauga noi intelesuri unui adevar: iesirea dintr-un labirint pare posibila \"dand firul vietii inapoi\" atunci cand simti:
\"cum se înnegrește totul în jur\"
aprecieri, amalia

nevoia de a evada uneori, imaginar, din lumea reala iti da prilejul unei constructii metaforice despre intalnirea cu moartea; ai surprins teama si ai creat o imagine simbol asupra unui fenomen inerent:
\"pentru toate sperietorile care sînt gata/
să ne ia oricînd la pieptul lor\"
remarc \"soptirea\" verbelor si crearea unei tonalitatati de o anume gravitate, necesare pentru sustinerea descrierii;
repetitia din final, indemnul, punctele de suspensie adauga temei o altfel de interpretare:
\"daca scrii despre moarte...\" transformi imaginea lumii exterioare intr-o \"oglinda\" in care se reflecta ceea ce va veni, candva...inevitabil si astfel, \"domna cu coasa\" nu mai sperie
incadrand poezia de fata in genul \"pastel\", poetul ne atrage atentia asupra faptului ca a dorit sa descrie, sa creioneze in cuvinte, utilizand epitete cromatice si alte figuri de stil, un fenomen \"natural, lipsit de culoare dar a carui imagine este perceputa apriori. Aprecieri, de asemenea, si pentru proza scurta, scrisa anterior. Toate bune, Amalia

Farmecul acestei excelente portretizari consta in aceea ca demersul epic se face la persoana I si starea sufleteasca a Danei Banu, prietena (mea), se dezvaluie treptat, cu multa intelegere pentru semenii sai. In poema de fata autoarea realizeaza, verbalizand, un psiho-portret plin de dinamism unui prieten \"care nu se grabeste niciodata\". O aparenta contradictie, dar, in fond, o clara ilustrare estetica a ordinii din lucruri si din gandire. O evidenta tendinta spre perfectibilitate este redata astfel:
\"mi-e teamă că va spune
nu e bine mai încearcă\".
Pentru Stefan, cel comparat cu un urs, lumea este plina de culoare si sunet iar \"copiii îl iubesc pentru că le seamănă/
e un uriaș cuminte\".
Retin, cu deosebire, strofa din final:
\"vocea lui desenează cercuri albastre/
care luminează până târziu pământul oamenilor/
din fiecare cerc/
zâmbește privind pe fereastră/
un prieten\"; o imagine plina de lirism si explicitare.
Fie ca voim, fie ca nu, poezia si prietenia raman aceleasi, mereu neschimbate si datatoare de inspiratie pentru actul creator. aprecieri amicale, amalia

Frumos rostit-a Alice: \"...esti o poezie de-a ta\" iar versul, \"luminiță ascunsă în pliul fustei\", este oglinda unui suflet sensibil.
Imi amintesti, acum, de \"un suras in plina vara\" (Geo Saizescu) cu al sau \"erou\" mereu razvratit impotriva suficientei si spiritului gregar dar gata sa \"trateze\" cu umor cenusiul vietii. A vorbi despre moarte nu este totuna cu a te considera batran; lasa lumina aceea sa imprastie literele pe masa de scris iar tu \"culege\" cuvintele si \"picteaza\" cu ele poeme...vara :) Aprecieri, amalia

Dan, analiza desenului este si un autentic gest de prietenie! felul in care ai sugerat \"mersul in doi\" pana la capatul drumului este complementar sensibilitatii poetice degajata de vresurile Danei Banu. aprecieri, amalia

creaza (!)

Construit din cateva antiteze si fine evocari din memorie, poemul are versuri de lungimi variate cu efect de contrtast ce subliniaza concluzia:
\"de la fereastra mea totul se vede
cu suflet\".
Cursiv, intr-adevar, ca o suita de imagini ce evoca curgerea inceata a timpului pentru a reda un efect de ansamblu, versul creeaza impresia unui \"spatiu\" sufletesc cu densitati egale si sustine descrierea lui Catalin utilizand metafora si epitetul cromatic. Elementele stilistice converg catre o reusita portretizare, Dana nedorind sa starneasca emotii, ci sa transmita o idee.:) trimit gand, Amalia

raporturile (in loc de \"raporile\")

reliefarea valorii simbolice a unor termeni este obtinuta prin interactiunea continua dintre semnificatia acestora si context; intreaga constructie epica genereaza sentimentul absurdului existential prin faptul ca raporile dintre cuvinte sau dintre imagini au un caracter inaparent. scopul naratiunii este atins prin \"amestecul\" dintre sintactic si semantic in favoarea crearii unor imagini narative insolite. aprecieri, amalia

\"decupăm sentimente
pentru nicicând\",
poate nu stim sa fim noi insine mereu dar vine o zi cand
\"ar ... trebui să ascundem sub lespezi grele dezgustul sila nimicul\"
pentru a ne reda noua insine certitudinea ca nu am pierdut decat ...iluziile!
dana, aprecieri pentru genealitatea evocarii ce permite fiecaruia un neasteptat moment reflexiv asupra \"semnelor\" existentiale. multa inspiratie! amalia

un vers \"cuminte\" dar plin de mireasma florilor de Mai; este o stare de plinatate sufleteasca aceea pe care o simte cititorul poemei de fata, gandind ca totul ii apartine:
\"când trotuarele se întind spre soare în luna lui mai către vară
duminica intră în cercuri prin jaluzelele trase\"
in fiecare zi, e duminica.
aprecieri, amalia

...in ultima vreme e aproape firesc sa gandim in termeni \"experimentali\", starea de lehamite este asemenea unei constrangeri careia poti sa-i faci fata schimband \"locul\" dar imi place sa cred ca si prin poezie adaptarea este posibila;
apreciez versul care exprima \"in rime albastre\" o reactie adecvata la social si angajeaza intreaga complexitate launtrica a creatorului;
Dana Banu ne arata ca are ceva de spus iar imaginile poetice leaga \"oameni si locuri\" intr-o suita logica de idei si argumente:
\"in ultima vreme oamenii...\" se cearta doar cu umbra lor, nascocind idei. aprecieri, amalia

unele cuvinte sunt \"colorate\"...rosu, albastru sau verde; altele sunt \"împrăștiate aleatoriu\" printre feliatorii de rosii asigurand placerea dialogului intre \"comerciantii\" de \"suc de rosii\"
cat? cum? la ce pret se vinde libertatea?

stilul este propriu unui inceput de revolta in lumea plantelor legumicole: \"s-a demonstrat științific că orice cuțit cu mâner albastru poate fi o armă letală în mâna unui comerciant oarecare\"
!bizara, barbara insa plina de umor este \"caderea pe jos\" a feliior de rosii, pardon...a miilor de cuvinte ordonate in proza; si nu numai...
ciudati oamenii acestia, ciudata si lumea lor;
Eugen Ionesco
!frumos spus: \"exercitii\"
:) a :)

\"largi trotuare zâmbesc astenic în soare\"
...o perspectiva timida pentru cel care doreste sa parcurga timpul pe cai nebatatorite;
\"oamenii se împart mai nou după culoare/
\"Bucureștiul nostru nu are asemănare\"
...sunt versuri ce reflecta clipa prezenta si atrag atentia asupra modului in care valorile sunt \"rasturnate\" iar in spatiul citadin totul se deruleaza precum o suita de secvente cinematografice prost regizate;
\"omul obișnuit e mereu o sintagmă neclară\"
\"și te cerți doar cu umbra ta inutil/
bătrânii mor cu zgomot de circumstanță\"
...sensul existentei trebuie recuperat invatand a zambi, a iubi, a fi tolerant;
Dana, apreciez faptul ca tie iti pasa si ca stii sa dai culoare sentimentelor, fara partinire; ai scris un poem de idei, ca stil si limbaj de valoarea unei \"lectii\" de filosofia vietii.

Apartinand neomodernismului atat prin structura cat si prin tema, \"Poezia de la miezul noptii\" reflecta conditia creatorului si a actului artistic. Din acest punct de vedere ea are valoare programatica pentru Dana Banu.
La nivel structural, versurile sunt inegale si incep cu initiala mica respectand astfel logica ideilor proprie genului; lipsa rimei nu diminueaza cu nimic muzicalitatea poemei, ci sporeste parca ritmul interior si tensiunea emotionala subordonate aceleiasi logici. Pentru Dana Banu, poetul este cel care \"aduna mereu pietre de aruncat in Bosfor pentru norocul nerantulei\"; iata o metafora ce simbolizeaza rolul creatorului care dator este a \"slefui\" realitatea transfigurand-o in imagine estetica si redand-o, mai frumoasa, prin cuvant.
Sunt prezente nelinistea si teama de a nu fi apreciat efortul creator: \"versul de maine/pe care gunoierii diminetilor albe il vor arunca din nebagare de seama\" dar asumarea nereusitei este subordonata unei motivatiei intrinseci, superioara prin efectele sale in plan epic. Demn de retinut este mesajul poemei: \"dar îmi propun să desfac apele și să duc mai departe/ munții înspre zăpezi neînțelese de nimeni/
asta înseamnă că voi reuși cât de curând să ajung acolo unde
oamenii se iubesc de parcă nicio istorie nu s-ar fi întâmplat\", care face trimiteri inspre acele zone proprii unui timp \"fara istorie\" impus de stare originara in care totul era \"iubire de sine si de om\". aprecieri, amalia

inocenta copilariei se regaseste, sub o noua forma, in orice gand care incepe cu \"...a fost odata\";
vers plin de melancolie si aduceri aminte, posibil a fi un refugiu al solitudinii. gandul se va linisti, in final.

ivirea in lume si primul strigat sunt o izbanda asupra \"apei\"! dar, inca nenascuti suntem \"apa\" sau indeterminare si ne indreptam \"radacinile\" spre cunoasterea vietii;
daca vom permite ca soarele sa fie absorbit de intuneric, atunci fi-vom:
<>
remember!

da, pamantul cere apa! cred ca imaginea din titlul poemei este reversul unei situatii date, reale;
suntem mereu intr-o permanenta cautare a certitudinilor. configurarea cautarii ca stare reala este asigurata de prezenta verbelor la gerunziu, fapt care atesta modul in care se petrece cealalta actiune sugerata de ultimele versuri:
\"curg in sangele tau\"., ma identific astfel cu ceea ce este opusul propriei mele fiinte. aprecieri, amalia