Amalia Cretu

organizarea termenilor in cadrul naratiunii, verbalizarea, metaforizarea si stapanirea caracteristicilor genului epic abordat in \"Legenda inghetatei\" atesta calitati reale de povestitor care in mod sigur vor fi potentate curand, prin exercitiu si imaginatie creativa;
iti doresc \"spor si berechet\", fara examene de \"admitere\"...
APRECIERI,
Amalia

sustin aprecierea ta (privind rezolvarea problemelor...) dar apreciez ca \"alte 5 poeme de dragoste\" fac(e) dovada unei excelente stapaniri, de catre autor, a prozodiei si mijloacelor stilistice astfel incat intregul demers poetic dobandeste stil, verbalizare si muzicalitate inscriindu-se in cea mai autentica tonalitate afectiva, justificand incadrarea sa in \"poezia de dragoste\"
aprecieri, amalia

asupra poeziei \"Criza\" am enuntat cateva pareri ce tin de continutul sau tematic;
apreciez structura poemei ce declanseaza un sistem de opozitii axat pe corelativele viata-moarte si plaseaza eul liric intr-o relatie stransa cu sinele si cu lumea.
A.

este de mirare cum aceste versuri ce contin in sine hamletiana interogatie \"a fi sau a nu fi...\" au trecut aproape neobservate; no comment
poetul a redat, intr-o imagine simbolica plina de intelesuri, dramatismul schimbarii si al trecerii prin viata supusi imprejurarilor, constransi chiar dar pastrand eventual aceleasi mentalitati;
anii sunt o povara, urmele trecerii lor sunt vizibile in ceea ce priveste corpul (meu):
\"... azi
Bandajat in zdrențe
De piele
Încins în riduri
Încoronat cu păr\",
dar despartind binele de rau si alegand sa-mi cultiv mintea, nu-mi este greu sa accept \"Din ultima carte citită/
O veste tristă\";

este si asta un mod de a iubi viata, asa cum ma (sau ne) rabda pamantul pe care-l \"Calc în tălpi\", existand ca fiinta morala; comentariul unui cititor este, de asemenea (si) un exercitiu de imagnatie!
aprecieri si salutari din bucuresti,
amalia

\"eu nu voi a scrie versuri...\"

iar s’arată lumii cârda numa gură slobodă
și cântare doda strigă răscolind în ropotă
să nu vadă ochiul gându fumegând pădurii focu
\"ardumaș la vale\" ura lumii alungând norocu
în cel suflet ce se teme de poveri și lacrimă
moare apa seacă lunii cornu dă pe țarină;

dintre cele trei poeme \"Ardumas...\" acesta, apreciez, este mai elaborat si se poate constitui drept model de creativitate si inovatie lingvistica

inspiratie,
amalia

cade-n pustiu...in loc de \"cad in\" (scuze)

salutara, preocuparea ta in domeniul metafizicii virtualului; nu stiu daca din spatiul cultural romanesc lipseste o asemenea abordare filosofica (accept limitele cunoasterii individuale) dar pot reflecata asupra ideii ca \"Eul etern e în același timp punct virtual și întregul ghem al universului\"; eseul face cateva trimiteri interesante, restul depinde de cititor,
aprecieri, amalia

cred ca \"partile\", in absenta \"intregului\" sunt asemenea celui care:
\"scară urcă si coboarâ luminând trasu pâ sfoarâ\",
sau
\"aluneca\" moral si cad in pustiu sufletesc far\' de leac;

deosebite aprecieri,
amalia

versuri cu multa expresivitate si grava sonoritate, idei ce sunt circumscrise intr-un mesaj:

\"un secol trădător ți-a luat identitatea\"

ideea sacrificiului, atunci cand ajungi sa traiesti \"pe muntele plin de plantele altor gânduri\": neautentic, fara indentitate si sens existential, apropie poezia de canonic
aprecieri,
amalia

o poezie de idei, purtand in sine un gand onorant pentru \"bărbații...expresivi doar primăvara\";
apreciez: \"toamna se vede în ochii femeilor\" dar mie culorile ei imi par \"continente\" emotionale ce oglindesc \"frunze de plante necunoscute\"; viata merge inainte;
ah! si Minulescu a fost \"corigent la limba romana\" si...
:)
iti doresc inspiratie,
amalia

:)
\"eu recunosc ca sunt asa cum ma vede celalalt\"(J.P. Sartre), dar sustin ca orice gest, gand, reflectie sau stare emotica imi apartin si sunt diferite de ale celorlalti;
cand fac un gest acesta defineste o stare si se vrea o reactie de moment la un stimul exterior fie el un cuvant, o imagine simbolica, o nuanta sau o paleta de culori;
nu voiesc, prin acele \"comentarii\" a flata autorul chiar si atunci cand fac aprecieri, ci ma rostesc pe mine insami fata de celalalt; nu (mai) scriu poezie...citesc!
am constientizat finitudinea, desi intrebarea a ramas;
multumesc,
amalia

in raport cu alteritatea eu sunt diferita si totodata aceeasi: femeie, ne spune Dana Banu revendicand-si apartenenta la gen fara a renunta la umanitatea din om, mai mult, subliniind-o;
poezia este construita pe doua planuri ideatice distincte:
unul al existentelor particulare adesea antagonice, celalalt al lumii in intregul sau;

prima strofa reda imaginea figurativ-simbolica a unor existente liniare, nediferentiate duse de « oameni care își leapădă în fiecare seară pielea îndelung tăbăcită
de îndepărtare de irosire de teamă”;
sunt locuitori ai marilor orase, ascunsi “între pereții unor întâmplări fericite și rare” dar fara sentimentul trairilor autentice;

absenta comunicarii directe este un motiv al instrainarii si angoasei vizibile la acei «oameni transparenți liniari încheiați la toți nasturii”, indiferent de nivelul civilizatiei tehnologice...sau poate tocmai datorita acestuia;

in strofa a doua avem o imagine diferita a vietii citadine marcata si de evenimente (aparent) fericite care sunt insa « consumate elegant cu tacâmuri de argint cu șervet de olandă fină la gât » dar nu produc schimbari, ci doar « te însemnează cu liniștea unui zmeu de hârtie » ducand cu sine amintirile ;

finalul poeziei este axat pe ideea finitudinii vietii, strabatuta de nota acceptarii si relevanta pentru sublinierea identitatii de sine ; intr-o lume imaginara, totul este posibil ;
aprecieri, amalia

uneori, « Dumnezeu isi trimite ingerii pe pamant sub chip de oameni »; un astfel de substrat metaforic sta si la baza filmului « Michael »(1996) cu John Travolta intr-un rol de comedie ;
aici, poetul construieste un dialog intre « trimisul» imaginar si sinele real :
«Mă vizitează îngerul
- Ce bei, îl întreb »
sugerand impresia unei interogari a propriei sale instante morale,
interogatia insa poate viza si alte sfere ale existentei : binele, adevarul, fericirea, iubirea sau alte valori care sunt fixate ca spiratii si pentru care, uneori,
« cerul e prea inalt »
as spune ca, limita lor superioara este mult prea greu de atins ; tocmai de aceea « ingerul... Stă cu aripile pe masă
Îi curge sânge » de fapt sufera, incapabil sa amelioreze conditia umana ;
acceptarea « conlocuirii » binelui cu raul este un compromis care se doreste a fi temporar si se justifica doar in masura in care apropierea celor doi nu va anula existentele lor pariculare, fie ele reale sau imaginare ;
« ce bei ? » ce faci ? ... cine esti ?...atata timp cat vom mai pune intrebari ne vom defini ca « res cogitans » si vom dovedi ca detinem si inteligenta emotionala, atat de necesara intr-un spatiu poetic...virtual ;
aprecieri, amalia

dincolo de amintiri, de dig, far sau scara interioara...exista in aceste note personale un mereu actual remember: aminteste-ti gandul \"mai lung decat o marturisire\" spre a fi tu insuti;
cred ca avem prea arareori sentimentul mandriei de a fi noi insiune, pe timp de \"vis\".
dar sunt si iesiri \"pe scara exterioara\" cand detinem puterea de a simti \"Miros de pâine caldă, de trup și Infinit\";
pentru acum, aprecieri
amalia

viata...ca o poezie! cotidianul este masura a ceea ce simtim si traversam zilnic;
adesea ne identificam cu intamplarile vietii dar exista si clipe de revolta cand nu suntem solidari cu contingentul; atunci totul se metamorfozeaza intr-o stare maladiva si...metastaza poate fi sesizata la nivel corporal
aprecieri, amalia

da! perfecta intuitia ta, Victor Tarina. tot ce este legat de Napoca...nu-mi este strain;
comentariul...da, este si acesta un motiv de a reveni acasa. deosbita sugestia pe care ai oferit-o cititorului (atent!) prin acel: \"stau in casa...inchis\"...este aici o noua abordare a problemei libertatii de actiune;
aprecieri, amalia

ironia vizibila indreptata spre cei ale caror \"dulci promisiuni\" nu sunt decat vorbe goale face din acest text un bun prilej de reflectie asupra conditiei umane, intr-o perioada in care zona politicului este invadata de mediocritati;
politicianul \"viclean\" incearca a impune un nou tip de conduita bazat pe lansarea unor \"oferte\" imposibil de onorat;
acest:
\"Stau în casă
Închis ca-ntr-un lacăt\" este emblematic pentru starea de rezerva si de detasare proprie celui care nu-si asuma curajul alegerii;
ideea sugerata, a seduce segmentul de adepti politici prin promisiuni \"de ciocolata\", poate fi si subiect de tragi-comedie! dar...si de umor negru!
aprecieri, amalia

constructia interna a poeziei si ordonarea ideilor fac posibila intelegere sentimentului de apropiere intre posibil si real;
\"respir aerul dens cu cireșe
Îmi ating obrazul gândului
De pieptul iubitei\" creeaza impresia unui gest devenit suficent doar prin sugerare;
reflectarea ideii de continuitate este sugerata printr-o excelenta verbalizare:
\"Nu înseamnă că povestea noastră de dragoste
S-a sfârșit, din contră, suntem la început
Trebuie doar să știm cum să ne îmbrățișăm\"
ceea ce tinde catre recunoasterea mesajului poetic
aprecieri si salutari din bucuresti, amalia

un tablou idilic, imagini dintr-un \"Chișinău dogoritor\" ce inca mai \"fierbe\" de atata soare de la rasarit;
o copilarie din care n-au lipsit: Eminescu, povestile bunelului, sentimentul statorniciei si libertatea fiintarii date de necuprinsul satului natal
\"unde mă simțeam ca acasă – vînt, ciocîrlii verticale\"

semnalez prezenta regionalismelor si arhaismelor necesara evocarii oamenilor, intamplarilor sau obiceiurilor din trecut: \"halal\", \"pilduitor\", \"bunel și paporniță\", \"buruian ...bun de prașă\" s.a. care sustin legatura spirituala a poetului cu satul traditional romanesc;
excelenta autoironia: \"Păi, că dacă n-am mai propagat-o și eu!
încă din fragedă copilărie\"...denota nu doar detasarea de cele \"bune sau rele\" faptuite ca \"elev pilduitor\", ci si sentimentul asumarii, al faptuirii desprinderii intelegandu-i rosturile:
\"îmi vedeam pentru prima dată cămașa vomată,
brodată cu tot ce mîncasem ca prostu-n ajun\";

\"copilaria\" mentala este astfel asociata cu necunoasterea (cu \"prostia\" datorata \"prostirii\") dar memoria afectiva nu poate fi alterata de niciun fel de \"vremuri promitoare\" atata timp cat poezia strabate frontierele aspirand la universalitate;
deosebita metafora: \"Luceferii
sufereau de rău de mare\", cred ca ar putea fi retinute cel putin doua semnificatii dintre care una evident circumscrisa sferei poetice...cealalta, vremurilor;
aprecieri deosebite,
amalia

am gasit aici stari emotionale si evocari ce tin de oamenii acelor locuri pe care le purtam in suflet, locurile ivirii pe lume, si pe care nu le putem nega;
fie ca vrem, fie ca nu,
\"locul nașterii e doar o linie albastră
o linie care nu desparte nimic
o linie care nu unește nimic\";

e uimitor cata putere de seductie are poema, imi pare ca si eu am fost acolo...printre oamenii \"cu inimi transparente\", pe un peron de gara \"obosită în soarele aspru al dimineții\"...
mereu vei cauta, poetul e firesc a se identifica prin scris cu cititorii sai, de aceea reia cautarea in fiecare zi;
prilej de reflectii metafizice, acel:\"în niciun loc de pe lume nu sunt acasă\" (voi reveni);
ps. versuri greu de incadrat in \"tipare\" (nici nu cred ca este necesar, totul se identifica cu Dana Banu)
drag, amalia