poem pentru cris

revizia de cuvinte prin adapostul meu de tabla zgariata linia care sunt face inca nazuri spatii si piese lipsa, abia mi-am imbracat toga de indreptare abia am sudat o bagheta magica o tigara un fir al ariadnei tesut in estuarul draperiilor de brocart mi-am intors spre ploaia de rosu invatatul lent si concav, asteptand sa-mi picure sangele inapoi din norii concentrici de paparude si iele placile din care noi ne tragem staruinta si gresia le-am impins grele cu neclintirea la ajunsul pietrelor initiatic nu nu am initiat eu nu voi termina focarele punctiforme adaugate de euforie nici bratele n-o sa mi le sfarsesc ti-am facut loc in interiorul de drum alaturi de mine si spatiul acesta tasat confundat nu stiu sa-l mai dezlipesc nu m-a invatat nimeni sa cant nimeni sa fac dragoste am stat doar la retorica liniei in primul rand in primul rand am zis atunci ca mi-e de asteptat mi-e sa iubesc mama radea intr-un tren si august se dezvaluia pointillist la intersectii de maci printre sine, mai cresc si acum cirese din peretii opaci impotriva maligne liniilor de nivel, am crescut in floare si fruct se asezasera pe acolo la somn si cules ursitoarele, in recenzii se spune c-am trecut timp bun de ales era timp cald si ma cheama la fel, o arborescenta de tandrete de pe unde specia mea imi invaluie gleznele clinchetind cu bratari adn racoroase, pot sa-ti spun despre lazile mele de zestre sunt sipete spumoase frumoase frumoase pana la capat pana la tinta si inapoi oglindit prelungind drumul o data te-am inconjurat o data te-am presimtit fiecare miscare a mea e continatoare a gustului tau statuar strabatut inauntru de candela liniei-fitil de lumina si nu nu ma intereseaza daca avem corpuri nu nu ma intereseaza daca avem suflete flacara cascada stanca masa si scaunele umerii nostri rotirea exhaustiva prin vizibil vad cred ti-am scris ma intind langa tine aici, pe retina.