Alina Tacu

O afrodită ca toate afroditele îți salută poezia profund bărbătească. Bărbătească în sensul tuturor mișcărilor pe verticală ale unui sentiment de frumos descoperit bizar, în cuvinte cotidiene.

În anul de grație 1992, dacă îmi amintesc bine, în plină folie a schimbărilor, Academia Româna a votat o modificare lingvistică notorie, însă complet eronată: trecerea la scrierea cu \"â\" din \"a\", în defavoarea lui \"î\" din \"i\". Eroare pusă pe seama unui moft slav si ne(argumentat) de către votanți cu varianta \"român\" se scrie cu \"â\" din \"a\". \"Sunt\" este, la rîndul lui, o eroare de conjugare gramaticala a verbului latin \"essere\". Printr-o demonstrație pe care nu îmi permit să o prezint aici, se arată că \"sunt\" este, de fapt, conjugarea persoanei a II singular. Vă sfătuiesc să consultați Cursul de lingvistică al Prof.Dr. Vasile Arvinte, unul dintre cei mai mari lingviști în viață. Dacă veți observa cu atenție, toate cărțile de specialitate folosesc scrierea cu \"sînt\" și \"î\" din \"i\". Ca să nu mai pomenesc ziare precum \"Cațavencu\", conduse de oameni bine pregătiți filologic, în care veți întîlni aceeași grafie. Mult succes, nici o supărare.

Tocmai aceasta este schimbarea: acceptarea ideii de alter ego, tu privit de tine, din exterior, copia duplicat. Pentru referinta, poate, sau pentru autocunoastere

Draga Ela,
E ca un inceput de scrisoare, asa si vreau sa fie, si eu am pumnii strinsi poate de aceea nu ii pot umple cu pamint. Iti simt revolta, e aici impotriva inceputurilor care promit clipe efemere si sfirsit implacabil. Cu iluzii descintatoare.