Alina T. (Manole)

Dragă Mihai, Dragă Andrei,
Ultima perioadă e caracterizată de o redefinire de contururi. E o schimbare de percepție asupra mediului care, în parte involuntar, se reflectă în ceea ce am scris. Nu mă așteptam însă ca oglindirea să iasă așa...așteptările mele sunt în general modeste. Cu drag am văzut că schimbarea este evidentă și pentru cei care au citit textul / textele. Vă mulțumesc pentru trecere (cum să nu îți permit dragă Andrei să treci pe aici?! te aștept cu drag mare) și pentru feed-back și pentru că v-ați oprit cu temeinicie asupra scrierii(mulțumesc Mihai)

Florin, sincer, cred in poemele dintr-o suflare. Pentru autenticitate. Ma bantuia demult doar \"impremeabila ca apa\"...in rest e descriptiv totul, fara contur pe alocuri (personajul) si penduleaza intre nuante si tipete. Text ca o fotografie...sper :)

Draga Dana...Eu as spune ca nu e mincinos, e doar constient de faptul ca lipsa a ceea ce numim social nu-i confera nici un avantaj in lupta cu singuratatea. Asa ca...disimuleaza, deseori fara succes. Asta pentru ca nu e vindecat pe deplin de o femeie a carei \"zi\" e intotdeauna raspoimaine. Te mai astept!

Ah, Mae, fir\'ar de timp! Timpul - harciog, despre asta o sa scriu altadata, asta e ce ma face sa ma ascund prin mansardele altora, sa stau pe cartile lor si sa le toc existenta pana cedeaza cumva si ies din coordonate. Hai sa le dam naibii de x,y,z...din asta cred ca vine lejeritatea de care scrii si de care nici n-am bagat de seama...doar de asta e lejeritate :)) Multumesc de aprecieri si de ecou.
Ca de obicei spunand mult si aproape nimic...coerent..
Alina T.

Vârsta nu-i pe un continuum, are parametri care depășesc XYZ-ul, o știe și cel de care scriu, și cei de care am uitat, și cei care citesc. Știi și tu dragă Șerban că primele cuvinte adresate unui copil sunt \"ce frumos ești\"... Îmi doresc să fi urâțit mai puține suflete cu un pretins frumos convențional...aveam mai puțini ani. Tac.

Marinela, Ziua de ieri a trecut fără a vă da un răspuns. Nostalgia, tristețea, deznădejdea...a avut ecou poema mea, oricât aș fi spus că nu-i trista, nostalgică...Poate sunt mai cinică decât o parte din cei care-au trecut pe aici și au simțit ceea ce spui dumneata. Mulțumesc de atenționare. Fotografiez!

Carmen, mulțumesc de trecere cu atât mai mult cu cât îmi limitez și eu numărul comentariilor din motive similare ție. Sunt cititorul specializat prin lectura dar în nici un caz critic de specialitate! Aprecierile tale mă fac să mă simt bine în ipostaza în care exhibiționez oricum postând texte :) ce cochetărie, domnule!!! :))

Da, Ioan, gratiile nu împiedică pe nimeni. Atât timp cât constituie norme de conviețuire socială. Privarea de libertate are înțelesul unei desprinderi de primate, de instinctele neprelucrate, animalice. Ce caută bătrânii în parcuri? Gratiile în definitiv. Absența unor norme care să-i includă, să le dea o ocupație. Ieșirea din social - asta reprezintă în cele din urmă bătrânețea. E un final care ne privește pe aproape toți cei care ne vom putea deplasa la vârsta lor pe picioarele noastre. Nu, nu e trist. E în firea lucrurilor. Mulțumesc de trecere.

Textul de mai sus nu are conotații moralizatoare, sau cel puțin nu asta era intenția. Depinde, nu-i așa, de modul în care percepi subiectul și de planul personal în care devine smenificativ. E ca în experimentul cu fotografia care înfățișa un individ de culoare cu un briceag la gâtul unui alb care stătea pe scaun. Majoritatea \"albilor\" intervievați au presupus că individul de culoare îl amenință pe tipul de pe scaun, în timp ce afro-americanii au presupus că reprezentantul lor se apără în fața unei agresiuni din partea \"albului\". De fapt individul de culoare era bărbier. Uite ce poți face cu o fotografie :) Am divagat, știu, dar dincolo de aprecierea defavorabilă pe care o iau în calcul - ca pe toate celelalte aprecieri care au fost făcute la adresa textelor mele- cu scopul de a-mi îmbunătăți \"redarea poetică\", am rezerve față de o parte din cele scrise de tine. Cum ar fi \"poezii moralizatoare\" despre care am spus mai sus și \"sunt multe alte probleme de luat în seamă dacă e să facem astfel de poezii\" ...Hm...e riscant să spui că bătrânețea care se târâie prin parcuri nu e un subiect bun de luat în seamă. Cât despre eficiență ... eu a fi vorbit mai curând despre metodă. Și dacă tot ți-a plăcut puțin finalul te invit să mai citești o dată textul cu gândul că nimeni nu poate fi făcut responsabil pentru procesul natural de îmbătrânire care ne va duce pe toți, invariabil, pe băncile parcului. Nu caut responsabili. Fotografiez.
Fără supărare și cu spiritul deschis,
:) Alina

extrem de feminină, de o intensitate deosebită, ca de altfel majoritatea textelor tale. Dansul cu care se încheie povestea e amețitor în senzația de tandru pe care o generază. mai ții minte \"caleidoscoapele\" copilăriei, cu pietre colorate si multe oglinzi?

scrie, strigă, cântă, taci. cum ar fi să le urmeze: respiră, ascultă, miroase? e tare interesantă perspectiva (dacă e precum vazut-am eu): după moarte e viață iar după amândouă e tăcere, de oriunde ar veni. \"mi-ai zis ieri\"... provocarea îmi pare că vine nu de la un spirit din afara ta ci de la tine însuți. Ce să alegi, până la urmă? Ruga sau descântecul?

Dragă Dana, ai marcat tare frumos trecerea ta pe aici, alături de poema mea albă. Aștept finalul de an oricum ar fi el, cu zăpadă sau fără, cu Moșu\' sau fără el, dar în mod sigur cu tine și cu toți cei care scriu, respiră sau cântă cu www.poezie.ro.

Încă nu-mi vine să cred. Mulțumesc, Alma.

Uneori e de ajuns o descriere de stare ca să îți revii la o oarecare stare de normalitate.Iti multumesc de versurile acestea pentru toată moartea ce m-a înconjurat în ultimele săptămâni și pe care n-am avut cuvinte să o plâng.

Am operat modificarea.
Cu scuzele de rigoare, Alina

Dragă Daniel,
Multumesc pentru ecou și pentru înțelegerea pe deplin a intenției artistice.
Cu respect,
Alina

Eloi, Eloi, lama sabachthani?
Poezia nu te va pierde pe drum, cel mult s-ar putea să te înstrăineze de asfalturi sterpe....și asta nu e o pierdere, e înălțare. Un strigăt ca al tău atinge pentru că e din adânc și pentru că aparține unei mulțimi ce-ar trebui să fie fericită.

Dragă Luminița, câteva lucruri. Strofa întâi are un ritm pe care începând cu a doua strofă nu l-am mai regăsit. Poate ai gândit-o ca leitmotiv al poemel tale...nu știu. Apoi ar mai fi \"Dragostea mea este drumul către mîine/Călător de astăzi înspre ieri, prin tine\"...mesaj redundant și ușor șablonard. Și încă ceva: după virgulă e întotdeauna un spațiu...peste tot ar trebui să fie.
Soare frumos în dragostea ta îți doresc!

Dragă Alina, cum aș putea să o corectez? O trimit încă o dată, cu modificări? Mulțumesc.

Dragă Florin, poanta e probabil slabă, spusă, răspusă și arhicunoscută. Mulțumesc.

e ciudat..la un moment dat se întrerupsese conexiunea și am crezut că nu l-am trimis...și l-am rescris cu titlu cu tot. modific. Mulțumesc, sora mea.