e șepte dimineața
și mă uit
la cât de mișto se potrivește
poezia asta a mea
despre suferința
care mântuie
cu reclama la
economisești până la șaptezeci la sută
!
în saloanele de
pe buze când lama lucioasă-ți petreci
zăpada când zgârie rea ca o gheară
desprinde căpușa-nainte să-ți pleci
privește-o cum moare în carnea de-afară
fă-ți ghem trupul gol și-l înghite uscat
după ultima rugăciune am născut două vieți
imediat
au venit pe lume și două scrâncioburi
două tobogane
un montagne-russe de ăla
adevărat care ți-o lua mereu înaintea țipătului
un balansoar din
AM