Poezie
Dincolo
1 min lectură·
Mediu
dincolo de biserică e dumnezeu
în mâinile mamei
în pipa eternă a tatei
în razele ce împung fereastra
dincoace de altar e dumnezeu
în pântecul femeilor
în aripile desenate de copii
în aburii de cafea care ating
lemnul greu din pod
pretutindeni e dumnezeu
în pașii tăi spre mine
în fiecare apus și răsărit
în acoperișurile pline de zăpadă
și mai e acum
acum când dumnezeu nu e nicăieri
nici în pragul ușii
nici în lemnele care trosnesc în sobă
nici în pașii tăi departe de noi
025
0
dar și un semn de o sensibilitate care își găsește ușor corespondențe în cel care citește.
Eu las un semn luminos să fie lumină în sufletul celui care scrie cu sufletul!