Poezie
Cărămizi în pat
1 min lectură·
Mediu
seara tata punea cărămizi în pat
îmi lipeam picioarele de ele ca de Duhul Sfânt
nimic nu mai conta
era ceva cald în patul nostru
mama plângea lacrimile blocurilor gri
lumânarea pâlpâia gâfâind
tăcerea aceea după ce ne așezam la culcare
e o taină pe care n-am mai trăit-o
aveam un reșou care mugea a supraviețuire
un contor electric la care mama se ruga
un frate care îi desena mustață lui Ceaușescu în toate manualele
”ăsta nu e tatăl meu, nu e tatăl nostru”
”nu, șoptea mama, tatăl nostru e sus”
eu aveam totul dacă era cald
ascultam discuri de vinilin
din care curgea parcă o lume interzisă
simțeam că mă coc ca un cozonac bine frământat
”închide ușa la bucătărie, dă drumu` la gaz
în seara asta spălăm copiii”
văd și acum coaja de săpun verde în apa gri
deasupra se formau nori jilavi de spumă
tata pune cărămizile în cuptor
mama aduce cuminte cearceafuri să le învelim
noi sărim fericiți pe lângă ei
în noaptea asta tâmplele rămân fără brumă
seara tata punea cărămizi în pat
012.907
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Alina Maria Ivan
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 178
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 26
- Actualizat
Cum sa citezi
Alina Maria Ivan. “Cărămizi în pat.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/alina-maria-ivan/poezie/14080731/caramizi-in-patComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
OSOSOancea Sorin✓destul de reușită evocarea trecutului optzecist mediul mitizat doar cu caracter de teroare și mici evadări eul ăla ostracizat și secretos de copil privat de orizont dar cărămizile în pat stau prost nu am perceput decât că tatăl era vlăguit sau construia o lume paralelă. Modest discurs dar pe aici a devenit axiomă
0