Giulgiu

mă cauți în crăpăturile unui zid părăsit eu sunt însă pânza tabloului pe care l-ai pictat cândva simt cum se prelinge vopseaua suferinței galbenul se amestecă cu un roșu murdar cred că e sângele din privirea ta verdele a dispărut mai era în colțul unde îți țineai umărul drept m-aș strânge în jurul tău să fii din culori așa ca altădată nici prea târziu, nici prea devreme am rămas giulgiu dar fără chipul tău