Jurnal în sandale

viața este o pereche de sandale vechi cel mai tare te omoară mirosul impregnat înăuntru te uiți la ele și parcă îți zici că ar fi bine să le arunci apoi te gândești că îți sunt dragi poate mai merg băgate încă o dată în mașina de spălat ultima dată doar le ai de la cel pe care l-ai iubit odată ce aveai în suflet ai băgat la programul delicate să nu îți învârtă prea tare inima să nu îți stoarcă măruntaiele de tot îți amintești culoarea sandalelor pe plaja de la Venus sandalele tale și berea lui le purtai când făceați dragoste în grabă pe bancheta din spate a Daciei tatălui tău la nunțile prietenilor în pat când te ascundeai îmbrăcată ai vărsat pe ele whisky, un pic de vodcă lacrimi cu gin purtai sandalele alea ca pe o a doua piele te simțeai altfel în ele parcă mai feminină, parcă mai aparte parcă...parcă și ce? lași trecutul în urmă îl așezi pe sandale și le duci la tomberon în ziua aceea o țigancă a plecat cu sandalele mele