Scrisoare către celălalt eu

vorbește. da. vorbește cu mine de ce nu spui astăzi nimic? știu. de multe ori m-am simțit și eu ca tine. da. singur. trist. speriat. mic. da. acolo în lumea aceasta mare care nu mai are nevoie de oameni mici ca noi întinde mâna ta și eu o voi prinde și o voi mângâia ții minte că ți-am promis? da. sunt aici. dincolo de asfaltul încins de mașinile care nu se mai termină de autobuzele jegoase de oamenii reci care privesc numai în pământ de minciuni de ipocrizie de lăudăroșenii de grandomanie de consumerism de perfecțiunea prefăcută dincolo de toate te aștept acum mai mult decât oricând am crescut, lângă tine, cu tine, alături de ei când închid ușa și intru, îmi deschid lumea cât de mult aș vrea să înțeleagă cei care renunță că nimeni în lume nu e mai bun decât jumătatea ta vorbește. da. cu mine. cu cea care mereu te-a iubit, deși uneori poate uită să îți spună vorbește și dă-mi mâna ta. da. ca atunci. una. doi. trei. patru aici e toată viața mea. de la una la patru. când eram doar una te visam. da. în fiecare zi. priveam departe prin fereastră și te visam acum te am și îți spun: vorbește. da. cu mine să nu epuizezi niciodată cuvintele pe care ai vrea să mi le spui. niciodată. aici se termină ața care nu ar trebui să se rupă vreodată aici greșesc oamenii își epuizează cuvintele, privirile, sentimentele. nu. vorbește. da, cu mine. eu inventez mereu o privire, un gând, un cuvânt pe care să ți-l spun când vii adesea nu mai am răbdare și te caut vreau să îți spun acum tot ceea ce simt. acum. nu vreau să aștept să te întorci din lume nu vreau să ne aștept până când nu mai suntem obosiți. da. vorbește cuvântul pe care vreau să ți-l spun astăzi este unul simplu: noi nu e inventat recent. nu. e unul vechi, vechi de când lumea te privesc și știu că lângă tine am găsit ceea ce căutam cu privirea dincolo de fereastră tu știi vorbește. da. cu mine. acum. da. când e greu, sunt aici când e bine, sunt aici când scriu, sunt aici când mângâi obrazul lor mic, sunt aici sunt mereu aici pictez cu mii de culori pentru că tu mi le-ai dat știam așa de puține culori da vorbește. cu mine mă uit în jur și tristețea celor care se despart mă paralizează privirea copiilor care au părți din sufletul lor în diferite case, mă paralizează lumea aceasta mare, lumea care conține arbori ce ating cerul și foamete oceanul albastru cu delfini și războaie. vorbește. da. astăzi. da. cu mine așa cum o faci cu ochii tăi când îmi spui: mulțumesc. da. știu. știu că ești aici. rămâi. cuvinte simple. familie. legătură. eternitate. dincolo de tot ceea ce ne dezamăgește sunt stânci cu vârful înălțat spre cer poteci doar de noi știute păsări a căror nume nu îl cunoaștem rugi de mure care ne așteaptă copaci cu flori roz pietre în formă de inimă pe care le găsește ea. da. ea. vorbește. da. cu mine. cu ea. așa cum vorbești acum, așa te va asculta acum, de acum. vorbește, construiește aici se clădește totul aici între una și patru. da. știu că știi. știu că ești aici. cu mine. cu Ea. cu El. de la una la patru doar atât știu și e tot ce am nevoie. vorbește. cu El. pentru El ești cel mai puternic spune-i câte mașini încap în mânuțele lui și câți dinozauri mari au trăit cândva vorbește, iar când lumea e prea mult, când simți că ești trist, când simți că vrei să fugi, ia-mi mâna și fugi tu știi că nu-mi pasă ce spune lumea. fugi. du-te acolo sus în vârful de munte pe care îl iubești și spune-I cât de frumoasă e viața în patru. da. vorbește cu mine. atunci când tu ai o sută și eu nouăzecișinouă vorbește cu mine. nu trebuie prea multe cuvinte. știi tu. acelea simple. eu sunt aici. vorbește