Înăuntrul meu

e o copilă înăuntrul meu fără să știe aruncă zaruri de sticlă se miră apoi când vede cioburi e o femeie înăuntrul meu nu se mai joacă demult se gândește la iubire ca la o fugă de cai sălbatici inima flacără într-o pădure de vreascuri apoi încet încălțată cu cizmele negre ale destinului dansează un flamenco albastru e o bătrână înăuntrul meu își aduce aminte cum îi mângâiai ochii triști cum zarurile de sticlă s-au spart de ușa rămasă închisă