Alina Manole

Ape obliterante exista. Cam toate apele sunt obliterante. Chestie de imaginatie. Mi se pare cea mai buna poezie din ultima vreme, dupa cum ti-am spus, Alex.
Cuvinte noi nu gasesc in poezia ta, toate cuvintele sunt in Anima Mundi.

Felicitari, mai ales pentru tatuajul de pe frontal si pentru...fastforward!

salma, iti multumesc...pur si simplu.

faranumero, da, e o poezie de dragoste, din dragoste ;)

Nexus, si aici ninge, si e un friiig si ma bucur, ca vine vacanta, ca iubesc, ca imi cumpar brad, ca vine vara si tot asa. Mai bine asa decat altfel. :) *hugs*

dum: iti multumesc, cand iubesti esti mai sigur pe tine...

Ai inceput bine, \'Sa ne inventam toti o mare iubire\'. Oricum iubirea e autosugestie, e o inventie de-a noastra.
Cea mai mare iubire sa fie premiata. Sa se dea prime pentru inventie de iubiri. Sa se ia Nobel si pentru iubire.

\'Să ne inventăm toți o mare iubire.
...
Să le inventăm apoi vise,
să scurmăm în ele cu sufletul-ciot,
...
Să ne îndrăgostim toți iarna,
...\'

Unde sunt ... nu imi suna ok. Sincer, cauta, lucreaza textul. E pacat de idee si de ...o mare iubire.

Saramago spunea ca inauntrul nostru este intuneric. Eu nu l-am crezut, pentru ca si eu, cand m-am uitat inauntrul meu, la ultima incercare de identificare a sufletului, am vazut ca printre celulele \'oua de Phoenix\', numai bune pentru clonare, este lumina. Acum nu stiu daca lumina era de la lampile acelea mari din sala de operatie sau de la suflet. Tu ai aflat, insa. Si iti multumesc. E de la iubire.

Ba eu nu vad vreo pornografie in a face copii: cu muza. Unde vezi tu pornografie aici, domnule Editoru? Sau...dar nu conteaza in ce pozitie oops esti fata de muza, fie ea si ofticoasa. Intre timp, am intrebat un genetician, tot poeti naste.

Draga Moshule,

Pe mine nu ma cheama nimeni. Si n-am fost cuminte. In locul tau, mi-am adus niste draci, o poza cu ochelari si o ciocolata Poiana, asa incat s-a dus dr* toata cura mea de slabire [ca de fiecare data, de altfel]. Eu, cand am fost pionier, am fost comandant de unitate, unitatea fiind chestia aia cu care numai numerele prime se divid. Si sa stii, Moshule, ca n-am mai dat cu matura decat peste scamele din suflet. Florile nu le-am udat, ca le uda doamna Lenuta, iar acasa n-am decat un ficus de cand eram eu mica mica, de l-a udat mama cu apa de la botezul meu, daca nu cumva m-o fi mintit, dar mama nu minte. Numai ca mi-a spus cineva sa nu mai tin ficus in camera, ca aduce singuratate. Cum sa aduca singuratate, n-am inteles atunci, ci mai tarziu. Prea tarziu.

Draga Moshule, n-am sa imi curat ghetutele anul asta, pentru ca e mult praf, prea mult praf peste noi. Si-ar dura prea mult. Asa ca nu le pun la usa.

Insa, tu, Moshule, trimite-mi un email, sa stiu ca existi.

Cu drag,
A.

Eu nu mai vreau sa fiu,
pentru ca sunt,
sunt aici si iti citesc
gandurile,
poezia ta,
superba.

Draga mea, m-ai facut sa plang. Si tata imi cerea carnetul de note, sa semneze el acolo unde era zecele la mate, rar, cand era :). De la o vreme, insa, am inceput numai sa mi-l inchipui, cum se uita pe listele cu mediile la admitere, pe acelea cu mediile de licenta, cum imi spunea, tu ce faci de ai lumina aprinsa si la doua noaptea, inveti? numai ca tata nu stia ca eu noaptea scriam, poate de asta nu le vad prea bine, ca scriu noptile... Va veni o vreme, insa, cand numai imi va fi parut ca tata ma va fi intrebat, ce mai faci, dintr-un alt fel de timp.

Colorat n-am scris eu, n-am acces la culori [inca ;)]. Am renuntat la virgule, merci, Dovira. Cuvintele gri...inca sunt gri...

Uite ca am ajuns sa ma gandesc un w/e intreg la poezia ta. ;) Asta inseamna ca am dormitat tot weekend-ul. Lasa ultimele doua versuri. Dorm mai bine cu ele. :)
Cu drag.

Initial m-am gandit si eu sa renunti :), dar acum nu imi mai suna in plus. Citeste de mai multe ori. Ma gandesc si iti spun maine sau luni. Asteapta sa se sedimenteze imaginatia.
Te pup, cu drag.

Descanta acum, soptit. Cum iti suna? Mie: superb!

dormi teama, dormi teama
nufarul negru al somnului cheama
lasa-te invelita si-mbratisata
de timpul curbat si de dragostea mea curbata
o sa urcam in contraval prin veghea lichida
incercuindu-ti cercul ochilor pan-or sa se-nchida.

(alte pleoape grele ne vor desparti de departe
unde larg somnul se varsa in moarte)

Mie asta nu imi place:
\'si-o sa-ti ling ranile ochilor pan-or sa se-nchida.\'

In rest, m-a leganat.

Da-ma pe mana lui muka, oricine ar fi, numai sa ma invete mate. ;)
Si poezie.
Ca in rest, Doamne...

Cu siguranta, viata e ca o lectie de mate pe care n-am inteles-o nici acum. Cosmarul tot vis este, inseamna ca traiesc, recunosc :)... tot intr-un vis.
Cine sunt eu? Ar fi o varianta de raspuns: \'Cunosc numele pe care mi l-au dat, nu cunosc numele pe care il am.\' [citat aproximativ, Saramago, Toate numele]

Hai, mai, nu inteleg de ce nu intelegeti. Mie imi place tocmai pentru ca nu imi explica nimic din ce si cum si imi permite sa translez, egoist, la mine, hai sa te bec, hai sa te dor, hai sa te azi, hai sa te chin. Imi place, de fapt - si asta e valabil pentru orice poezie -, ideea reflectata prin prisma imaginatiei, in timp ce citesc. Recitind-o, imi intretine acea chain reaction declansata de primele versuri. Interesant. Cred mai degraba ca devin dependenta de imaginile si senzatiile din mintea mea, determinate de cuvintele tale.

M-am mai gandit:
Semidreapta mea este corecta, duce spre el, nu am spus unde se termina.
Este aceeasi semidreapta.

Costel, iti multumesc din suflet.

Eu nu vreau sa pleci. Si tu stii de ce.

Era si un film inspirat dupa realitate, mah. Cu un orb nu chiar din nastere, ci de pe la varsta de 2 ani [tot aia], care, in urma unei operatii pe cristalin [parca], si-a recapatat vederea etc.
Nu stiu, sincer, de ce mie poezia asta a ta nu imi spune nimic, in afara de prima strofa. Si nu vreau sa fiu rea si stii si de ce. Lucreaza pe fiecare vers, cum ti-a spus [cate ceva] Aleks. Astept versiunea din care sa inteleg totul. Pana atunci, take care. ;)

Semidreapta are doar inceput: de la A la minus sau plus infinit.