Poezie
Murire
1 min lectură·
Mediu
când s-a născut era deosebită
înălțătoare puternică
cuceritoare
părea invincibilă
până când
a început să moară
murea la răstimpuri
din ce în ce mai mici
din ce în ce mai mici
dar
renăștea de fiecare dată
din propria-i cenușă
și deschidea larg aripile albastre
zbura
întodeauna la tine
apoi
într-o zi ca oricare alta
a căzut din nou
s-a chircit de durere
adânc în sufletul meu
agonizând
era atât de singură
atât de neajutorată și mică
tot mai mică mai slabă
mai ștearsă
a murit
în cele din urmă
fără să mai renască
locul ei e acum gol
și nici măcar nu-mi mai pasă
063333
0

în rest, te pierzi în detalii care nu (mă/ne) mai interesează. nu (mai) stă nimeni după \"era atât de singură / atât de neajutorată și mică / tot mai mică mai slabă / mai ștearsă\".
cu stimă, Cornel Ștefan Ghica