Plouă cu gânduri senine.
În mintea mea cerul e gri,
Ascult cum cad idei obosite,
De-acelaș retur ascendent,descendent.
Ploua în mine ,
Cum ploua pe mine.
Stropii cei reci mă-nfioară
Totul e
E primăvară,
A-nflorit iubirea
În sufletul meu.
Fluturi multicolori,de dor,
Plutesc deasupra unui copac,
Ce-a inflorit din tine,din suflul tău .
Sărutul tău
Ce paradisul din mine l-a
Sunt sute...de motive,
Și nici un argument,
Întemeiat și plauzibil
Pe post de postament.
Valuri mă poartă departe,
Apele-s reci și tulburi,
În jur răsuflări tăiate,
Durere și
Și dac-ar fi sa mor,
Sorbită de a negurii voință,
Când așezate greutați pe pleoape-mi
Și fără suferință,
Când voi zbura,
Nu voi simți ce-i aer ,ce e apă,
Îmi pare rău ,voi spune-atunci
Că nu
Există vise-nlănțuite,
De patima unei dorințe mute,
Ce vor să calce puterea
Tainelor înfipte-n ascunzișuri neștiute?
Există dorințe mai arzătoare,
Decât puterea unui astru,
Decat puterea unui
Tăcere de piatră,
Te stric c-un cuvânt,
O slovă-nvechită
Fortată cu-avânt.
Mă caut cu-n gând,
Ce sunt,cine sunt?
Pe vechiul mormânt
Cresc flori care plâng,
Și-n bateri de vânt,
Si-n soare
Într-un sfarșit ai apărut,
Nălucă-n neagra noapte,
În visul meu nemărginit,
Împresurat cu șoapte.
Cobori incet Luceafăr blând...,
Familiar îmi sună...
Privesc spre cerul de granit...
Nu văd
Ce-i umbră?
Nu te-ai săturat de mine?
Pe unde umblu
Și cu cine sunt?
Nu te-au chemat la ele
Forțele divine,
Să părăsești ce lași
În urma ta...pământ?
Nu vrei să uiți
Cu totul cine sunt,
Sau
A