Cuiva drag

O cruce alba printre lespezi reci, Un nume incrustat in marmura rigida, Un clopot ce rasuna in surdina Si oameni negrii, lacrimi cordiale... Un suflet singur, trist si gol, O lacrima amara ratacita, Degringolada dintr-o inima iubita Si-un rest de ezoteric dizolvat... Tot si nimic in ceata mortii crude Totul dispare si apoi apare... Negru si alb in inima zdrobita Si-un val de criptic in simtire... O poza intr-un medalion uitat de vreme Si o imagine a vietii de copil... O clipa crunta de durere Cu ochii pe sicriul coborat... Mi-ai fost, imi esti si imi vei fi mereu alaturi...