Alin Zamfir

Te-am îmbrățișat direct proporțional cu dragostea mea Și a fost suficientă o clipă de neatenție, a mea, Ca aflându-mă periculos de aproape de inima ta, Să fiu definitiv învins de forța de

Rătăcind prin Univers, Sedus de frumusețea unei stele și ea tot călătoare, Ce- avea un fin parfum de floare, Un călător , mai mult în gând decât în realitate Ateriza forțat cu gândurile toate

Rămas Bun, M-am întors, iubită mama Așa cum am promis, pe înserat. Pentru că tu m-ai învățat Să-mi țin mereu cuvantul dat. M-am întrebat dacă ai plecat, Aseară nici nu m-ai întâmpinat La

E gri cam mult și iarnă peste tot, Nu știe cineva vreun antidot…? E-un film cam vechi și am un déjà vu, Pe străzi sunt iarăși oameni, dar nu la randevu. E-același ger cumplit, îndrăgostit parcă

Culori de Toamnă, Soarele timid se-ntreabă Pe cand se retrage-n grabă, Ce-i cu lumea asta oarbă Nu vedeti că- i toamnă iară? Frunzele Îngălbenite, Unele mai ofilite Triste sau chiar

Te știu de mult prea multă vreme, Ești cea care vine cu temperaturi extreme. Te-ntorci mereu ca să ne strici plăcerea, Și cu un aer melancolic, să așterni tăcerea. Te-am suspectat mereu de-o

O secundă Dacă s-ar putea măsura Intensitatea unei secunde De-a mea, Petrecute în vecinătatea Unei secunde de-a ta, Atunci probabil s-ar constata Că o secundă de-a mea Se aprinde și arde

Lăbuțe de cățel, Amprente suspecte Indicând o fiară sub acoperire, Au fost identificate De această dată prin apropriere, Cam sub raftul din cămară. Pentru-a nu știu câta oară Cățelandrul de

Ploaia de stele, Într-o noapte oarecare Am vrut să prind din zbor, O stea căzătoare. Am vrut să prind doar una, Credeam că e de-ajuns Să-ntind firesc doar mâna. Erau atât de multe

Dimineți nesfârșite, Dimineți răcoroase de vară, Aș dormi lângă tine pe-afară. Dimineți răcoroase de munte, Încălzite de trupul tău, fierbinte. Dimineți nesfârșite alături de tine, Te-aș

Sărut înghețat, Þi-aș îngheta sărutul Pe buzele-mi fierbinți, Þi-aș memora parfumul Petalelor cuminți. Þi-aș îngheța parfumul Unei îmbrățișări, Þi-aș memora și pasul Zburând pe-un câmp

Amândoi ……… Eram amândoi studenti La aceeași Academie, de dragoste. Învățam împreună, ușor nepricepuți Despre cazuri, simptome și imunitate. Era vară când mâinile noastre s-au atins Într-un

Sentimentele libere, Te voi iubi peste limite, Mai intens și chiar mai fierbinte Decât în toate poeziile tipărite, Sau vreodată gândite. Dincolo de clișee, de religii si limite Vor zburda

Emoție de iarnă, Alba iarnă nesfarșită pare, A învins și de-astă dată. Orice gând orice mișcare Se amână pe altă dată. Gerul prea din abundență Ne îngheață orice idee, Orice gând, orice

Semne de punctuație, Ascunse bine într-o carte Se întrebau în sinea lor Prin ce miracole deșarte Se pot opune verbelor? Să fiu un punct sau poate linie, Tot parcă ar fi un pic mai

Te-aș întreba întâi șoptit, Mai mult în gând decât vorbit Mai mult în vis decat rostit. Te-aș întreba de-ai accepta Să te sărut pe glezna ta, În seara asta, a mea și-a ta. Pe un sărut

Strada fericirii, Am întrebat odată fericirea, De e visare sau aievea, Așa doar pentru știința mea, Să stăm și noi la o cafea. Și pentru că dorința mea Se arăta a fi aievea, Ea mi-a

Scrisoarea din vis, Ti-aș scrie-n versuri o scrisoare, Câte un vers pe o petală, de floare. Ti-aș scrie o poezie într-o scrisoare, În fiecare noapte cu stele visătoare. De-ar fi să-ți scriu

Semnale din Univers Dacă în Univers ar fi doar semnale Și două rebele, Dansând printre ele Deja probabil stii tu, Unul aș putea fi eu și altul tu. Eu aș fi cel care te modulează, Tu ești

Ești cea mai frumoasă, Tu ești cea mai frumoasă poezie, De când te-am sărutat cu frenezie Am înțeles că ești emoție Și fericire-n stare vie. Te construiesc din versuri imperfecte Cu sau