Te-am îmbrățișat direct proporțional cu dragostea mea
Și a fost suficientă o clipă de neatenție, a mea,
Ca aflându-mă periculos de aproape de inima ta,
Să fiu definitiv învins de forța de
Rătăcind prin Univers,
Sedus de frumusețea unei stele și ea tot călătoare,
Ce- avea un fin parfum de floare,
Un călător , mai mult în gând decât în realitate
Ateriza forțat cu gândurile toate
Rămas Bun,
M-am întors, iubită mama
Așa cum am promis, pe înserat.
Pentru că tu m-ai învățat
Să-mi țin mereu cuvantul dat.
M-am întrebat dacă ai plecat,
Aseară nici nu m-ai întâmpinat
La
E gri cam mult și iarnă peste tot,
Nu știe cineva vreun antidot…?
E-un film cam vechi și am un déjà vu,
Pe străzi sunt iarăși oameni, dar nu la randevu.
E-același ger cumplit, îndrăgostit parcă
Culori de Toamnă,
Soarele timid se-ntreabă
Pe cand se retrage-n grabă,
Ce-i cu lumea asta oarbă
Nu vedeti că- i toamnă iară?
Frunzele Îngălbenite,
Unele mai ofilite
Triste sau chiar
Te știu de mult prea multă vreme,
Ești cea care vine cu temperaturi extreme.
Te-ntorci mereu ca să ne strici plăcerea,
Și cu un aer melancolic, să așterni tăcerea.
Te-am suspectat mereu de-o
O secundă
Dacă s-ar putea măsura
Intensitatea unei secunde
De-a mea,
Petrecute în vecinătatea
Unei secunde de-a ta,
Atunci probabil s-ar constata
Că o secundă de-a mea
Se aprinde și arde
Acum 1000 de ani și ceva
Te-am invitat într-o călătorie.
Avea să fie ce a mai bună
Alegere a mea.
De atunci de tine
Eu mă tot îndragostesc,
Și în irepetabile povești
Încerc neobosit să
Lăbuțe de cățel,
Amprente suspecte
Indicând o fiară sub acoperire,
Au fost identificate
De această dată prin apropriere,
Cam sub raftul din cămară.
Pentru-a nu știu câta oară
Cățelandrul de
Ploaia de stele,
Într-o noapte oarecare
Am vrut să prind din zbor,
O stea căzătoare.
Am vrut să prind doar una,
Credeam că e de-ajuns
Să-ntind firesc doar mâna.
Erau atât de multe
Dimineți nesfârșite,
Dimineți răcoroase de vară,
Aș dormi lângă tine pe-afară.
Dimineți răcoroase de munte,
Încălzite de trupul tău, fierbinte.
Dimineți nesfârșite alături de tine,
Te-aș
Amândoi
………
Eram amândoi studenti
La aceeași Academie, de dragoste.
Învățam împreună, ușor nepricepuți
Despre cazuri, simptome și imunitate.
Era vară când mâinile noastre s-au atins
Într-un
Sentimentele libere,
Te voi iubi peste limite,
Mai intens și chiar mai fierbinte
Decât în toate poeziile tipărite,
Sau vreodată gândite.
Dincolo de clișee, de religii si limite
Vor zburda
Emoție de iarnă,
Alba iarnă nesfarșită pare,
A învins și de-astă dată.
Orice gând orice mișcare
Se amână pe altă dată.
Gerul prea din abundență
Ne îngheață orice idee,
Orice gând, orice
Semne de punctuație,
Ascunse bine într-o carte
Se întrebau în sinea lor
Prin ce miracole deșarte
Se pot opune verbelor?
Să fiu un punct sau poate linie,
Tot parcă ar fi un pic mai
Te-aș întreba întâi șoptit,
Mai mult în gând decât vorbit
Mai mult în vis decat rostit.
Te-aș întreba de-ai accepta
Să te sărut pe glezna ta,
În seara asta, a mea și-a ta.
Pe un sărut
M-am îndragostit,
M-am îndrăgostit de tine doamnă,
Eu un simplu visător,
Tu, iluzie diafană
Seducând un trecător.
M-am îndrăgostit de tine doamnă,
Într-o noapte înstelată
Chipul tău pe
Dacă tu,
Dacă tu ai dispărea,
Gândul meu te-ar căuta
Pe Pământ sau poate aiurea
Într-o frunză, într-o stea.
Dacă tu ai dispărea,
Te-aș reclădi cu palma mea
Dintr-o frunză, dintr-o
Promisiune,
Am să te iubesc peste imaginație,
Printre stele, peste Gravitație.
Până la o nouă Glaciațiune, prin alte vieți,
Unde recunosc, mi-ar fi teamă un pic să nu îngheți.
Te voi iubi
Strada fericirii,
Am întrebat odată fericirea,
De e visare sau aievea,
Așa doar pentru știința mea,
Să stăm și noi la o cafea.
Și pentru că dorința mea
Se arăta a fi aievea,
Ea mi-a
Scrisoarea din vis,
Ti-aș scrie-n versuri o scrisoare,
Câte un vers pe o petală, de floare.
Ti-aș scrie o poezie într-o scrisoare,
În fiecare noapte cu stele visătoare.
De-ar fi să-ți scriu
Semnale din Univers
Dacă în Univers ar fi doar semnale
Și două rebele,
Dansând printre ele
Deja probabil stii tu,
Unul aș putea fi eu și altul tu.
Eu aș fi cel care te modulează,
Tu ești
Ești cea mai frumoasă,
Tu ești cea mai frumoasă poezie,
De când te-am sărutat cu frenezie
Am înțeles că ești emoție
Și fericire-n stare vie.
Te construiesc din versuri imperfecte
Cu sau