Alin Zamfir

Parfumul dintr-o floare, Unei flori i-am făcut o poză, Apoi i-am cerut ca amintire Parfumul, cu emoția sa roză. I-am spus că este pentru tine Și-aș vrea să-l daruiesc în vis, Iar o petală

Nu, nu mi-e teamă… Nu, nu mi-e teamă de sosiri, mi-e un pic teamă de plecari, de oriunde și spre orice și mi-e teamă de întrebări retorice. Nu, nu mi-e teamă de el sau de ea, mi-e însă

Întrebări fără răspuns, Într-o lume fără Soare Viața noastră unde-ar fi ? Într-un spațiu infinit Oare noi pe unde-om fi ? Într-o lume fără rost Cine s-ar mai bucura de-a fi? Pe

Cutia cu poezii Într-o seară fierbinte de vară cotrobăiam la întamplare, în podul de acasă fără scară, printre amintiri nepieritoare. Erau acolo lucruri nefolositoare și printre ele o cutie

Un strop de poezie Odată în Decembrie un strop de poezie vărsam tot pentru tine pe-o coală de hârtie. Părea să fie o hârtie impregnată cu melancolie. Călătorea apoi prin spațiu purtată de

Adolescență Începutul toamnei ne-ajunge împreună și în secret aduce tainei parfum de frunză brună. Lumina din privirea ce taie-n clar de lună, reaprinde iubirea și speranțe

Praf de stele Mi-e teamă că ne vom pierde Printre atâtea planete și stele, Mi-e teamă că Universul Nu e nici el infinit, Că noi suntem universul Aparent infinit. Avem în schimb o infinitate

Te iubesc, Þi-aș spune că te iubesc Dar am chiar acum un déjà vu. Þi-aș spune că te iubesc În orice décor întâlnesc. Þi-aș spune că te iubesc Dar mi-e teamă de consecințe. Þi-aș

Variante de-a fi, Sub cerul liber o pasăre în zbor, Sau de ce nu, un avion ultraușor Planând fără motor în același décor, Ca pasărea liberă în zbor. O moleculă de aer cu parfum boem, Pe

Autodenunț, Am furat o rază de soare Într-o zi de Mai, pe mare. Se reflectase pe chipul tău Cu tot spectrul de unde al său. O parte din ea te încălzise pe tine, O alta venise la

Iubește-mă doar o clipă, Iubește-mă într-o clipă cât într-o viață de om. Iubește-mă în acea clipă mai mult decât poate un om. Iubește-mă aproape pefect, sau poți să mă încerci

Cu gânduri umede și reci de iarnă, Pari mai curând un fel de îmbătrânită toamnă, Ar spune poate unii, o înțeleaptă doamnă. Mai porți înca vesmântul gri pătat în galben, Culoarea frunzelor

Iubește-mă încet, Iubește-mă o clipă atât cât o viață de om. Ia-mă încet dar cu totul și hai apoi cu amandoi să ne-aruncăm în veșnicie. Iubește-mă o secundă, aici pe pământ, o clipă mai

La capătul lumii ȋndrăgostiƫilor, Aș merge cu tine până la capătul Lumii, acela al ȋndrăgostiƫilor, sau spre orice altă destinaƫie reală sau iluzorie. Firesc acolo ƫi-aș promite singura

Iubirea pierduta, Dacă tu într-o zi m-ai asculta, Oferindu-mi o clipă de atenție a ta, Ti-aș spune șoptit și timid cam așa: Dincolo de zări ne plimbam odată noi, Dincolo de nori am fost

Un zâmbet, Un zâmbet pe secundă Dintr-o secundă de-a mea, De-ai accepta și aș putea În fiecare secundă ți-aș da. Un zâmbet pe secundă Ar putea defini iubirea profundă, Dacă așa tu mi-ai

Te caut, Te caut demult și în vis uneori, Te caut între pixelii morți și cei vii, Te caut pe net într-un mod virtual, Te caut uneori simultan în real și ireal, Te caut deși nu mai sper să

La capătul Lumii, Aș merge cu tine Până la capătul Lumii, Sau spre orice destinație Tu și eu ne-am dori. Acolo ți-aș promite Singura lună de pe cer Vizbilă doar pentru noi. Și de-ar fi

Dragoste pentru doi, Dacă tu într-o zi m-ai asculta, Oferindu-mi o clipă de atenție a ta, Ti-aș spune șoptit și timid cam așa: Dincolo de zări odată eram noi, doar noi doi, Dincolo de nori

Versuri într-un buzunar, Compuse în grabă și pe furiș, Sus pe-un vechi acoperiș. Mii de pagini cu gânduri, Privite din diverse unghiuri. Mi-e teamă și-n vis, C-aș putea fi interzis, De-un

Sărut Te-aș întreba întâi șoptit, Mai mult în gând decât vorbit Mai mult în vis decat rostit. Te-aș întreba de-ai accepta Să te sărut pe glezna ta, În seara asta, a mea și-a ta. Pe un

Versuri de buzunar, Compuse pe furiș, Sus pe-un acoperiș În pagini cu gânduri, Privite din unghiuri. Mi-e teamă și-n vis, C-aș fi interzis, De-un vers atârnat, Exemplu de