APAlin Pop
Verificat@alin-pop
Bucuresti
🏆 Critic de Top💬 Comentator Activ✍️ Scriitor Devotat
Cronologie
scurt și la obiect, andrei, 10x 4 droppin\' by. nu știu dacă am scris pentru a fi \"descifrat\", poate doar așteptând eventuale brodări pe margine. n-a fost să fie.
ți-am citit (cu plăcere) mai toate textele, și socot că respiră. cred că ar trebui să scrii proză, am sesizat în \"Boboc\" un anume dar al povestirii care se cere exploatat. nu sunt în măsură a da sfaturi, e doar o părere
ți-am citit (cu plăcere) mai toate textele, și socot că respiră. cred că ar trebui să scrii proză, am sesizat în \"Boboc\" un anume dar al povestirii care se cere exploatat. nu sunt în măsură a da sfaturi, e doar o părere
Pe textul:
„antum" de Alin Pop
0 suflu
ContextUn lucru privit cu rațiunea pare că își pierde viața, își pierde autenticitatea. I se substituie o idee. Toate gândurile sunt iluzii, forme. Li se pune eticheta \"ireal\" și sunt acuzate de trădare. Cel detașat va observa că fenomenul gândirii are propria lui realitate. De fapt, singura. Controlul minții bazat doar pe acuzația de fraudă este sortit eșecului. Armonia se naște din observare, nu din opoziție. De exemplu, privește un cadavru oarecare și observă. Apare frica, apare identificarea. Nu vei reuși să oprești frica decât eventual temporar. Dar odată ce o accepți, ea nu te mai stăpânește.
Pe textul:
„antum" de Alin Pop
0 suflu
ContextMulțumesc pentru tălmăcirile atente. Și pentru curiozitate mai ales, căci ea se află \"înaintea\". Lucru esențial.
Un mic detaliu, poezia asta (sau ce-o fi) de fapt nu are titlu.
Un mic detaliu, poezia asta (sau ce-o fi) de fapt nu are titlu.
Pe textul:
„așteptare" de Alin Pop
0 suflu
ContextHanelle, aia mă întrebam si eu, ce naiba caută aici, e un paradox. deocamdată am aruncat chestia aici așa nebărbierită, fix cum mi-a trecut prin cap. acum munceam s-o pun în ritm, vedem dacă iese ceva.
altfel, cu soluția ta nu sunt de acord, mucegaiurile sunt mai aproape de fenomen decât de ființă. parazitează, ca umbrele. raiul dulce, lipsit de inițiativă, e spaima tuturor.
Mihai, câinele care latră nu mușcă. mai mult, eu cam latru la lună, și lumea a dedus că-s lunatec. dar să vedem cum vor evolua lucrurile, mulțumesc de încurajare.
altfel, cu soluția ta nu sunt de acord, mucegaiurile sunt mai aproape de fenomen decât de ființă. parazitează, ca umbrele. raiul dulce, lipsit de inițiativă, e spaima tuturor.
Mihai, câinele care latră nu mușcă. mai mult, eu cam latru la lună, și lumea a dedus că-s lunatec. dar să vedem cum vor evolua lucrurile, mulțumesc de încurajare.
Pe textul:
„primăvară utopică" de Alin Pop
0 suflu
Contextscepticism cinic cu ușor flavour de cioran, o lectură interesantă (pentru cei care gustă genul)
socot că trivialitatea și tonul de manifest nu fac bine unui asemenea tip de scriere, mai ales că am decupat câteva pasaje ticluite cu o eleganță remarcabilă:
* Lumea pare să fie primul și ultimul efect mai bătrân decât cauza. (excelent!)
* Este firesc să răstălmacesc astăzi vorbe pe care le-am zis de-abia ieri, tot așa cum e natural și de la sine înțeles că mâine, am să aleg între astea două sau am să spun ceva cu totul diferit. Atunci când vorbim despre rațiune și nu despre simple exercitii mentale – pe care le putem numi socoteli – singurul lucru cu adevarat constant este fenomenul analizei, în sine. Tot restul, este o suită de factori relativi. Aici avem de-a face cu primul exemplu în care inconsecvența concluziilor noastre probează, paradoxal, consecvența cu care medităm
* Ar fi o nechibzuință să mă avant eu, cu o litră de creieri în hăul pe care mintea unuia ca Einstein l-a intuit numai, fără să îndrăznească să se afunde. Nu-mi rămâne decât să cred. La fel și domniile voastre; așa că iată un prim compromis al umanitații – din respect pentru noi inșine [mai bine] facem pe naivii decât să dovedim că suntem proști de-a binelea.
* Biblia este o carte care sub pretextul că face lumină asupra ultimilor șapte mii de ani, aruncă în intuneric zeci sau sute de mii de ani care au fost înainte de ea.
și mai sunt și altele.
zic eu că s-ar cuveni să filtrezi apectul scrierii, să tratezi lucrurile cu calm și detașare. expune ideile (oricât de \"revoluționare\" ar fi ele) fără a da verdicte, lasă cititorul să tragă concluziile. va fi mult mai cool ;)
socot că trivialitatea și tonul de manifest nu fac bine unui asemenea tip de scriere, mai ales că am decupat câteva pasaje ticluite cu o eleganță remarcabilă:
* Lumea pare să fie primul și ultimul efect mai bătrân decât cauza. (excelent!)
* Este firesc să răstălmacesc astăzi vorbe pe care le-am zis de-abia ieri, tot așa cum e natural și de la sine înțeles că mâine, am să aleg între astea două sau am să spun ceva cu totul diferit. Atunci când vorbim despre rațiune și nu despre simple exercitii mentale – pe care le putem numi socoteli – singurul lucru cu adevarat constant este fenomenul analizei, în sine. Tot restul, este o suită de factori relativi. Aici avem de-a face cu primul exemplu în care inconsecvența concluziilor noastre probează, paradoxal, consecvența cu care medităm
* Ar fi o nechibzuință să mă avant eu, cu o litră de creieri în hăul pe care mintea unuia ca Einstein l-a intuit numai, fără să îndrăznească să se afunde. Nu-mi rămâne decât să cred. La fel și domniile voastre; așa că iată un prim compromis al umanitații – din respect pentru noi inșine [mai bine] facem pe naivii decât să dovedim că suntem proști de-a binelea.
* Biblia este o carte care sub pretextul că face lumină asupra ultimilor șapte mii de ani, aruncă în intuneric zeci sau sute de mii de ani care au fost înainte de ea.
și mai sunt și altele.
zic eu că s-ar cuveni să filtrezi apectul scrierii, să tratezi lucrurile cu calm și detașare. expune ideile (oricât de \"revoluționare\" ar fi ele) fără a da verdicte, lasă cititorul să tragă concluziile. va fi mult mai cool ;)
Pe textul:
„Note pe genuchi" de George Avramescu
0 suflu
Contextcum zice mușet, vorba lungă, sărăcia omului. socot că teoria relativități e ca poezia, nu invers ;)
blame it on the... Moon
blame it on the... Moon
Pe textul:
„hoț de vise la drumul mare" de Dan Mitrut
Recomandat0 suflu
ContextJoc Secund
și zici tu că ceasul cela ar fi simbol inversat al trigonometriei. asta este într-adevăr o intrpretare originală.
dar matematica, ce este altceva decât chiar lumea arhetipală? n-aș merge până la a nega viziunea lui vianu, chiar dacă poate fi incompletă în formă.
oricum, un subiect interesant
și zici tu că ceasul cela ar fi simbol inversat al trigonometriei. asta este într-adevăr o intrpretare originală.
dar matematica, ce este altceva decât chiar lumea arhetipală? n-aș merge până la a nega viziunea lui vianu, chiar dacă poate fi incompletă în formă.
oricum, un subiect interesant
Pe textul:
„Joc secund sau eroarea Călinescu-Vianu" de Nicoleta Tase
0 suflu
Contextdeschid pagina și mă uit - stea. interesant, ia să vedem ce comisar culturnic de pe agonia s-a lăsta antrenat de absconsul meu discurs. când colo, freelancer. doamne, ce surpriză plăcută! la asta nu mă așteptam.
faptul că ți-ai asumat această părere pe un gen nepopular pe aici - eseul (mă refer la eseul pur, nu la analizele literare), este un act de curaj. și e prima ta stea? îmi faci o onoare nemeritată, poetule :))
cât despre limbajul dubios, lasă-l, măcar în eseu să ne putem da în bărci. cred că aici e locul lui
faptul că ți-ai asumat această părere pe un gen nepopular pe aici - eseul (mă refer la eseul pur, nu la analizele literare), este un act de curaj. și e prima ta stea? îmi faci o onoare nemeritată, poetule :))
cât despre limbajul dubios, lasă-l, măcar în eseu să ne putem da în bărci. cred că aici e locul lui
Pe textul:
„Cine ești tu?" de Alin Pop
0 suflu
Contextcrede-mă, și eu sunt gelos, nici eu n-am fost în pielea lui. nici măcar nu l-am cunoscut. asta nu m-a împiedicat însă să-l construiesc. așa, ca să-mi fac mie și altora în ciudă...
rămânem cu un optimism de circumstanță, singurul posibil aici: dacă toate astea sunt în noi (și recunoaște, sunt), atunci e frumos.
rămânem cu un optimism de circumstanță, singurul posibil aici: dacă toate astea sunt în noi (și recunoaște, sunt), atunci e frumos.
Pe textul:
„Cyber" de Alin Pop
0 suflu
Contextlory, alt lucru mai bun decât să citești îmbârligăturile minții mele n-ai găsit? :)) ok, sigur că mă bucur când mă citești. mereu cu un zâmbet, altfel e degeaba
maria bălan, oho, eu și pleșu în aceeași frază! chiar că e sărbătoare. mulțumesc
maria bălan, oho, eu și pleșu în aceeași frază! chiar că e sărbătoare. mulțumesc
Pe textul:
„Cine ești tu?" de Alin Pop
0 suflu
Contextideea este exploatată frumos, fără explicații inutile, fără amănunte obositoare. replicile fetei, deși realiste, suferă puțin de lipsă de expresivitate. cred că i-ai fi putut adăuga mai multă substanța dacă ai fi încercat să surprinzi puțin și acea trufie a prostiutuatei care se mândrește cu alegerea ei. chiar, ei cunoscut vreuna? eu am avut onoarea și înafara literaturii :D.
ai o imagine care mi-a plăcut mult: Alexandra dormea somnul sănătos al celor șaptesprezece ani, cu plapuma pe jos și doar o șosetă în picioare
ai o imagine care mi-a plăcut mult: Alexandra dormea somnul sănătos al celor șaptesprezece ani, cu plapuma pe jos și doar o șosetă în picioare
Pe textul:
„Cine ești tu, fiica mea?" de Lory Cristea
0 suflu
Contextpe tine te duce cu gândul la egoism și comportament.
nu stiu dacă asta a fost intenția mea. cred că problema pe care mi-am pus-o e un pic de altă natură. nu în etică mi-am fixat întrebările, ci în real. publicarea înaintea paștelui este incidentală. dar mai stii...?
gândul tău bun este binevenit
nu stiu dacă asta a fost intenția mea. cred că problema pe care mi-am pus-o e un pic de altă natură. nu în etică mi-am fixat întrebările, ci în real. publicarea înaintea paștelui este incidentală. dar mai stii...?
gândul tău bun este binevenit
Pe textul:
„Cine ești tu?" de Alin Pop
0 suflu
Contextmulțumesc pentru păreri onorat de prezența voastră aici.
Radu, finalul e sec. așa a fost intenția. socot că-mi lipsește meșteșugul aici, nu ideea.
Hanelle, ciudat că realismul vocii mamei pe unii îi supără. acum, dc. mă uit la el mi se pare perfectibil ca formă. plăcut surprins de prezența ta la genul ăsta de poveste.
Dana, este într-adevăr greu să citești atât de multe texte cu aceeași atenție. chiar și așa, părerea ta îmi e de mare folos. în definitiv, trebuie să mă hotărăsc cărui segment de cititori mă adresez. stilul pe care mi l-am propus pare a fi înafara cercului tău de interes.
Radu, finalul e sec. așa a fost intenția. socot că-mi lipsește meșteșugul aici, nu ideea.
Hanelle, ciudat că realismul vocii mamei pe unii îi supără. acum, dc. mă uit la el mi se pare perfectibil ca formă. plăcut surprins de prezența ta la genul ăsta de poveste.
Dana, este într-adevăr greu să citești atât de multe texte cu aceeași atenție. chiar și așa, părerea ta îmi e de mare folos. în definitiv, trebuie să mă hotărăsc cărui segment de cititori mă adresez. stilul pe care mi l-am propus pare a fi înafara cercului tău de interes.
Pe textul:
„Pardesiul" de Alin Pop
0 suflu
Contextam citit, m-am amuzat, mulțam de haz.
și numai ca să nu fiu taxat de off-topic hai să-ți aduc ceva critici la realizare:
era fain dacă reușeai să introduci un grai popular în replicile ciobanilor
versul \"Și grozav se îngrozea\" nu-mi sună bine
și numai ca să nu fiu taxat de off-topic hai să-ți aduc ceva critici la realizare:
era fain dacă reușeai să introduci un grai popular în replicile ciobanilor
versul \"Și grozav se îngrozea\" nu-mi sună bine
Pe textul:
„Baciul și SIDA" de Luchi Tenenhaus
0 suflu
Contextdragă diana, mulțumesc mult pentru apreciere. mai am multă pâinică de mâncat până la roman, până la a scrie cu adevărat. dar cine știe, peste câțiva ani... pt. moment, eu unul n-aș cumpăra un roman de mine :)))
Pe textul:
„Pardesiul" de Alin Pop
0 suflu
Contextnicoleta, multumesc, se pare că ai înțeles mesajul. despre acele zile e vorba, și despre ceva care nu se poate pierde. reflexia multiplă e un simbol, el accentuează ideea de timp spirală - nimic nu se pierde.
sorin, putin dezamăgit de faptul că ai luat-o pe pista falsă a lui eliade. ce-am scris eu aici e pe altă lungime de undă. în povestea asta, tânarul are deja în el toate darurile, numai că el nu stie. nu a venit încă momentul revelației. el are empatia, îi pricepe subtil pe cei de lângă el, are și puterea fanteziei, imaginile stârnesc în el filme, dar el încă nu știe. momentul critic declanșază recunoașterea de sine.
tatăl este de fapt un alter-ego, este vocea lui interioară. poza aceea este nu doar înțelegătoare, ci chiar capabilă să dea un sfat înțelept.
sorin, putin dezamăgit de faptul că ai luat-o pe pista falsă a lui eliade. ce-am scris eu aici e pe altă lungime de undă. în povestea asta, tânarul are deja în el toate darurile, numai că el nu stie. nu a venit încă momentul revelației. el are empatia, îi pricepe subtil pe cei de lângă el, are și puterea fanteziei, imaginile stârnesc în el filme, dar el încă nu știe. momentul critic declanșază recunoașterea de sine.
tatăl este de fapt un alter-ego, este vocea lui interioară. poza aceea este nu doar înțelegătoare, ci chiar capabilă să dea un sfat înțelept.
Pe textul:
„Pardesiul" de Alin Pop
0 suflu
Contextmulțumesc tuturor
george, săltărețe și poznașe versuri ai lăsat aici, îți sunt dator un zâmbet.
george, săltărețe și poznașe versuri ai lăsat aici, îți sunt dator un zâmbet.
Pe textul:
„Evoluție mioritică" de Alin Pop
0 suflu
Contextvreau să-ți zic, cumva asteptam acest eseu, așteptam să răsară de undeva. și cum tu ai dovedit că ai vervă și năduf, te urmăream si pe tine. numai că m-ai cam dezamăgit. te pierzi oarecum în unele truisme și judecăți firave fără să reușești a intra incisiv în psihologia bolnavă a (pseudo)religiosului contemporan. drept e că de la cioran încoa, greu s-ar mai spune chestii cu cap...
oricum, felicitari, mersi de lectura plăcută
oricum, felicitari, mersi de lectura plăcută
Pe textul:
„Creștinismul sau iluzia de a fi ales" de Nicoleta Tase
0 suflu
Contextnu lua drept referință doar părerea mea, vezi ce mai zic și alții.
eu simt că acolo e previzibil, explicativ. dacă ai muta ideea într-un dialog, poți adăuga și un sentiment, o neliniste, rezolvările ar trebui să vină în urma problemelor. iar problemele trebuie schitate mai clar, cititorul se vrea atras în interiorul subiectiv al personajului.
eu simt că acolo e previzibil, explicativ. dacă ai muta ideea într-un dialog, poți adăuga și un sentiment, o neliniste, rezolvările ar trebui să vină în urma problemelor. iar problemele trebuie schitate mai clar, cititorul se vrea atras în interiorul subiectiv al personajului.
Pe textul:
„Ultima veste" de Diana Hom
0 suflu
Context\"Nu contează gustul, ci intenția\"
zâmbete din cană, cu adevărat molipsitoare, așa cum le povestești tu.
nu contează gustul, contează că-i al tău. al mamei
zâmbete din cană, cu adevărat molipsitoare, așa cum le povestești tu.
nu contează gustul, contează că-i al tău. al mamei
Pe textul:
„În fiecare zi, cafeaua altfel..." de loredana tudor-tomescu
0 suflu
Context