Alin Pop

kain,
binevenită contribuția ta, e un punct de vedere. și eu votez tot cu biserica în ce privește încrederea. dar am observat în ultimii ani niste devieri pe care le socot dezavantajoase. am cunoscut mai mulți preoti care fac exorcizări și au practici oculte care nu par a se regăsi în canoanele bisericești cunoscute. când ești efectiv martor la unele scene începi să-ți pui întrebări. iată un exemplu: maslu la mânăstirea cernica, lângă bucurești. apare un grup de femei ducând cu ele pe una care părea cam adormită. preotul începe să spună rugaciuni cu voce tare și să plimbe cădelnița pe lângă femeia care părea bolnavă. la un moment dat ea începe să strige ca posedată. femeile celelalte o țin cu forța preotul ridică glasul cu incantațiile lui. mi se părea evident că femeia era mult mai potrivită pentru un spital de boli nervoase decât pentru biserică. și atitudinea preotului care amplifica nervozitatea nebunei mi se părea din ce în ce mai puțn potrivită. iar femeile continuau s-o țină cu forța. mi s-a explicat ulterior că la mânăstirea cernica se produc însănătoșiri miraculoase, că vine aici lume din toată țara. scene de genul ăsta și preoți vindecători sunt un fapt comun. dar atâta vreme cât medicina este de altă părere...
oamenii ar trebui să fie ajutați să conștientizeze alegerea pe care o fac, nu să li se decreteze adevărul bisericii.

te înșeli când socoți că s-au adunat mulți împotriva bisericii aici. aici s-au spus păreri, oamenii caută cu multă grijă calea cea mai avantajoasă. însăși prezența ta aici demonstrază că nu m-am obosit degeaba. ai face bine să renunți la agresivități infantile și să gândești de două ori. poate că personala asta avea valoare zero când am dat submit. dar citește acum comentariile de la un cap la altul și vei înțelege de ce am scris-o

\"Mintea mea nu lucreaza în felul asta. Un lup fără nume care locuieste într-o padure de simboluri mă tulbură. Am nevoie să știu cum îl chema, ce mânca la pranz...\"
mintea se ia de mânuță, se vâră într-o poveste și i se dă de lucru. în felul acesta urechile ar putea scăpa pentru o clipă din vârtejul ei

\"Și dintr-odată deveni foarte clar că era cea mai frumoasa fată din întreaga lume, deși lupul nu știa mare lucru despre frumusețe iar despre lume nici atât.\"
chiar așa, dar acesta e un mare mister :D

o poveste fermecătoare scrisă cu ochii deschiși

în numele libertății de exprimare mulțumesc celor care au participat la această discuție. cu scuze pentru (o oarecare) abatere de la profilul sitului. aceeași discutie a avut loc pe mai multe forumuri, însă nu am citit puncte de vedere mai pertinente și mai argumentate ca cele expuse în comentariile voastre

tocmai mă gândeam zilele astea la faptul că universul este o noțiune fără plural, dacă e să fim riguroși. (sisteme, dimensiuni pot fi mai multe, dar sunt toate părți ale universului). dar poema ta e superbă :D

înafară de genocidul uitării nu prea îmi pare să depășească stereotipul mlaștinii agonia. atmosfera prescrisă de rețeta de succes a zonei nu dă greș atunci când e mânuită dibaci

de acord mihai
uf, e un subiect fragil tare

* bobadil,
sigur, nu e nici un atac :D. doamne feri, cum aș fi putut ajunge la așa o impresie? blajinul bobadil, amatorul de vin bun și muzicalități armonioase...
ești oricând binevenit în aria mea cea plină de peiorații puerile ;)


* și pe marginea celor spuse de zabet mihai,

atenție aici: \"Fără nici o excepție, acestea au dovedit o inaptitudine funciară în a întelege teologia și spiritualitatea ortodoxă, pentru care filosofia este în primul rând iubirea de Hristos și nu o speculație omenească\"

adică toate celelalte sunt speculații omenești, iar iubirea de hristos(ortodoxă) nu e speculatie omenească. stai că nu pricep, nu e omenească? aaa, nu e speculatie.
păi cine înțelege iubirea de hristos? științele sau oamenii? aaa unii oameni... tu desigur te numeri printre aceștia

***

isus este calea, adevărul și viața. eu socot aceasta valabil și pentru mine si pentru necreștin, dar necreștinul nu! suntem doi oameni înaintea lui dumnezeu. eu voi încerca să-i împărtășesc taina mea, voi încerca să-i dezvălui bucuria duhului sfânt, dar în clipa în care încep să-i bag pe gât ideile mele, nu mai sunt creștin

sunt bucuros că am putut citi cu toată inima pelerinul rus, jurnalul fericirii al lui steinhardt, filocala, și câte altele. dar cum să-i deschid acest drum unui copil? obligându-l să recite rugăciuni pentru a primi o notă???


\"Vine ceasul când tot cel ce va va ucide va crede ca aduce închinare lui Dumnezeu. Si acestea le vor face fiindca n-au cunoscut pe Tatal, nici pe Mine\" (Ioan 16:2-3)

esențial, a obliga sub orice formă pe cineva la ceea ce consideri tu ca fiind închinare lui dumnezeu este putred. când ajungi să faci asta, întreabă-te de ce o faci...


nu am fost oripilat de nimic, am profitat de moment pentru a lansa o părere comună multor oameni. religia nu are ce căuta în școli, mai ales ciclul primar

încă vă mai întrebați care este legătura dintre un popă nebun și predarea religiei în școli?
desigur, absolut niciuna :D

chestia asta a fost scrisă din scurt și cu ținta precisă subiecte fierbinți. nu e nici o argumentație, nici text literar, e o simplă remarcă de bun-simț(din punctul de vedere al foarte multor oameni). și am postat-o perfect conștient de impresia pe care o va lăsa asupra comisarilor culturnici de pe agonia, pentru care am din ce în ce mai puțină considerație. dar nu pentru că ar fi scăzut ei în ochii mei, ci pentru că am avut ocazia să descopăr autenticul în alte forme, mai libere

și din ce în ce mai mult socot că te-ai înșelat în aprecierea de la umbre de toamnă
poezia asta a avut parte de aprecierea celor mai importante din reperele mele în materie. dar așa cum îți spuneam și cu altă ocazie, drumul meu este foarte vag tangent poeziei. nu am și sper să nu ajung vreodată să am pretenția că scriu poezie
pe de altă parte, la felul cum îmi pare că receptezi tu arta scrisă, este foarte justificat ceea ce spui despre ritmul si versul meu. dar sunt convins că motorul expresiei mele îți este străin. \"îndrăznesc\" să-ți spun că ești departe de a mă înțelege.

\"dacă mi-ar șterge cuvintele
n-ar mai rămîne nimic\"

era un nene care spunea: \"șterge-le și vezi!\". dar ele se tot întind ca guma. de unde și plictisul, probabil

\"Sau poate tocmai aici e spilul: la omul sarac cu duhul ceea ce este sacru (si deci invaluit intr-un oarecare mister) are o alta influenta.\" LOL

acuma serios, interesul meu pentru cultul ortodox a început în momentul în care am devenit conștient de această sacralitate care îi e specifică. dar asta mi s-a întâmplat pe la vo 20 de ani. până atunci era doar o cunoaștere teoretică pe care acum nu dau doi lei

de asta sustin cu tărie, religia n-are ce căuta în școli. ar fi bună o teorie sau o istorie a religiilor (generică, evident), și numai la clasele mari, în nici un caz în ciclul primar

orice chestie care se declară adevăr absolut trebuie privită cu atenție. un adevăr absolut are tendința de a exclude toate celelalte afirmații. iar omul e o ființă complexă și în continuă schimbare

stiu câte ceva. dacă ai detalii, spune-le si aici

și știu că este obligatorie, au teme, note, etc. copiii mai rebeli vor prinde ură pe religie în timp ce alții se vor socoti \"drept credincioși\", pentru că asta le va spune preotul. încă o sursă de conflict...

foarte mulți încă mai cred că religia este materie opțională în școli. nu este. singura șansă să scapi este să te declari de altă confesiune. cum poate face asta un copil?

așa dana ;)

filozifia se predă în clasele mari. religia din ciclul primar!

să predea un preot e ca și cum ar veni un țărănist să predea științe politice :D

puterea pe care a câștigat-o biserica (ortodoxă) în ultima vreme este un simplu joc politic. dar atenție la urmări!

niciodată un preot nu va fi imparțial în ce privește viziunea asupra conceptelor predate. și asta contravine libertății. eu sunt mulțumit de confesiunea mea religioasă, sunt născut ortodox. sunt botezat, merg la biserică, la fel ca majoritatea. dar pentru ca știu că nu toți oamenii sunt creștin ortodocși, știu de asemenea că aceasta e (dpdv social) doar o ideologie, nu un adevăr. rolul educației este să ne prezinte lucrurile imparțial, și nu să susțină anume păreri, oricare ar fi acelea.

sunt convins că viitorul va înlătura această confuzie. democrația trebuie să învingă

foarte onorat de comentariile voastre. s-a spus deja cam tot ce se putea spune pe marginea acestui textuleț. e destul, filozofia omoară poezia (și așa firavă)
diana ;)

păi nu există altă captivitate decât cea în sine. (în ambele sensuri)

fain text și nu-i confesiune. e chiar literatură
îi stă bine așa (proză metaforică), sau îmi place mie formula asta intermediară

(nu pot să nu remarc, amuzant comul lui luv ;))

felicitări și pupici buclucașelor!
când am primit invitația pe YM mi-am zis, cum de s-or fi gândit și la mine să mă invite... na, acuma nu se cade să raspund negativist, să nu-și piardă avântul. am spus politicos, ok, încerc. (nu aveam de gând să încerc nimic, nu se poate scrie poezie la comandă :))))
și apoi m-am relaxat. și am observat că tema propusă este chiar inspirată, așa că am îngăimat și io vo doo vorbe ;)

mulțumiri foarte speciale celor care au comentat. mai ales prin ei a prins viață jocul!

a, și nu \"experiment\". eveniment sună mai bine. sau ad-joc. am putea generaliza denumirea.

deci, ăăă
mamă ce de comuri! eu m-am jucat pe tema propusă (ad-joc) cu ce aveam disponibil în cap la momentul respectiv. adică nimic, pentru că, așa cum m-a ginit bursucel, tocmai studiam cum se scapâ de gânduri. noroc cu comurile, să se mai animeze pagina asta. da ce comuri, unu și unu. numai dacă nu m-aș simți cam prost în umbra lor...
* carmen, zici că asta cu zeii nu-o pricepi, dar te plângi că ești luată la rost. cred că tre\' să-ți faci și tu rost de un zeu aliat :D
* dana, mare adevăr, toate au rost. până si poezia asta :)
* maria, tu chiar faci poezii, eu nu le am cu sportul ăsta...
* bogdan,
floare cu ghimpe
fin ca un rege
atent culege
...dar i se rupe
* florin, pătrunzător ca de obicei. mă onorezi
* despre alfa și omega nu stiu nimic, despre alfa-romeo mai stiu vag, dar chestia asta cu eu/tu îmi dă fiori, să știi

ei ionuț, e o bucurie când cineva se apleacă asupra liricii mele începătoare. spre rușinea mea, eu n-am fost atins de așa nobile obiceiuri ca poezia sau fumatul. cum nu fumam nici în liceu, iar colegii mei, cei care mergeau la orele de română și fumau pe ascuns în pauze, mi se păreau îngrozitor de mari, am rămas mai în urmă cu fumatul și poeziile. acuma, mă uit la ei, colegii ăștia au ajuns toți, dacă nu docți de tot, măcar pe jumătate. într-o zi, unul dintre ei a trecut pe la mine să mai vorbim de \"vremurile bune\". se făcuse avocat între timp, iar eu mă făcusem că plouă, asa că a stat mai mult pe la mine, că n-avea umbrelă și s-a jucat o vreme cu pisica. ea i-ar fi cerut sprijinul într-o afacere cu un motan, dar pentru că pisica mea e nefumătoare, nu s-au prea înțeles și au rămas la subiecte mai relaxate.

diana
așa-i că e o legătură între piersici și pisici? nu doar că încep ambele cu \"p\". mulțumesc din nou

lacrima, o depărtare relativă, ascunzișurile astea nu-s prea eficiente ;)
primul tău comentariu pe agonia? onorat. succes!