Alin Pop

\"Nici secunda, albă, încadrată corect în căușul palmei\" atât de.. camelia. ninge și parcă plutesc, meditația se desprinde ușor de lumea aspră a minții(mintea estea cea care percepe timpul) și trece într-o dimensiune subiectivă, accentuată de secvența e care ai pus-o în italic. Filtrele conceptuale (vina și acel altul, un alter-ego) sunt demascate și eul regăsit liber se simte dezvelit.

această dezvelire ca o imagine ritualică sugerează descoperire / reveleție dar și teama înstrăinării de firescul lumii (\"încadrată corect în căușul palmei\")

uite, asta mi-a păcut

mulțumesc sorin, m-ai citit. pendulez între roz și roșu aprins.
nu sunt sigur însă de încadrarea acestui catren la epigramă, pentru că nu are o poantă foarte clară, ci mai degrabă întrepretabilă (în cel puțin două sensuri). să văd ce mai zic prietenii

mulțumesc adina, ai înțeles și simțit precis. trecutul și viitorul au aceeași substanță, plasarea noastră în timp e sursa iluziei

camelia, mulțumesc pentru tălmăcirea de dinăuntru. te pricepi, te pricepi

carmen, mulțumesc de semn, dar... la un moment dat ziceai să mă apuc de critică, acu zici de rime. nu am planuri. scriu și eu la nimereală, hobby

sărumâna pentru sugestie, mânerul era despre etichetele atașate lucrurilor ca să știi de unde să le iei
pun fereastra, ne plac transparențele
ia să vedem, cum îi stă

iubesc lin și caznic, am capul doldora de metafore, nu-l înclin prea tare să nu provoc epidemii de strănuturi :D
mi-a plăcut, chiar dacă acum râd și eu așa, ca nebunu

(caznic ăsta, sper că n-are aface cu caznele)

și acum aș șterge tot. oups, am dat \"Trimite\"...

mai puțină emoție îmi transmit versurile:
\"aud cum oasele-mi cioplesc în stanci de ceață căutarea
înșirând serafimi îndărătul cerdacului cu mușcate\"
\"în acest adăpost de iarnă
lumea se sfârșeste în sine
ca o sanie purtând dorul de primăvară al muntelui
spre patima albastră a mării\"

mi-au plăcut mult
\"îmbrăcând una câte una măștile consacrate
iubirii
timpului
depărtării\"

strofa 2 toată totuță și evident finalul, cu o vibrație puțin minulesciană

mă bucur că am onoarea să fiu primul cuvântător sub liliputanul acesta al tău :)
o idee de mare sensibilitate și o exprimare rotundă,
(m-am cam împleticit la scâncete acolo, dar merge, poate sunt eu peltic)
mersi de lectură

îți urez mulți ani fericiți, la multă înspirație!

ai făcut o treabă bună aici, noi îți mulțumim pentru prilejul de a broda ;)

carmen, nu am nici cea mai vagă idee ce vrei să spui

poezia ta e adâncă, asocieri originale de simboluri, și o plăcută deschidere a interpretărilor. dar de ce nu reușim să ieșim din niște clișee peziste-ro (degete, curcubeu, ploaie, sitemul sanguin)?

nu e tocmai cățeluș cooperul creț, dar nu din cauza supraconductorului, deși pentru trenul ăsta, ca de obicei, nu aveam bilet. mai vedeam pe geam câte un loc familiar dar închideam repede ochii, sunt tânăr deh. și uite-așa, în ritmul roților pi-er-pătrate m-am tot dus

bogdan, haioasă povestea ta te felicit.
(nu-mi place cum sună \"pentru a\", formulă care nu prea se potrivește cu graiul cela și se mai și repetă)

maria, sincer, foile tale mă îndeamnă la visare. îmi place mult cum arată, seamănă un pic cu notițele mele pe foi cu printuri de pe agonia, numa că eu nu scriu așa frumos. partea proastă e că n-am avut răbdare să citesc tot, e greu de citit. poate una singură era mai bine, restul text. mult respect pentru munca ta

andule, greule, la mulți ani!

Am citit și n-am zis nimic. Am mai citit o dată ca să fiu sigur. Apoi am făcut un experiment. Am un amic de 17 ani, i-am dat link - citește, zic, și dă-ți cu părerea. Omu\' citește și zice, \"super adevărat, mi-a plăcut mult\". Apoi îl întreb, câte romane moderne ai citit? - \"Nici unul\".
No comment.

Care \"romanul modern\"? Romanul contemporan, cel de după \'89 sau cel de după \'60? Și apoi, nici asta nu ne spui, romanul românesc sau universal?

În toate timpurile, radiațiile generate de frământările societății, revoluțiile și desigur învoluțiile ei au produs mutații în pana născătorilor de litere, adesea fără ca ei înșiși să fie prea în temă cu fenomenul. Cărămidă peste cărămidă, în straturi recunoscute sau nu la vremea lor, diversele tendințe s-au sedimentat și s-au coagulat de regulă în jurul unor personalități sau grupuri cu forță de impact. Inepții sau mediocrități s-au scris mereu dar timpul și-a făcut necruțător datoria de filtru. Tone de romane polițiste, SF-uri elucubrante sau biografii plicticoase s-au pitit pe nesimțite și în biblioteca mea. Sunt prea mândru ca să mă plâng, ce vină au ele săracele? E deja multă vreme de când îmi selectez cu mare grijă lecturile. Și am citit cărți superbe scrise după 89. Ba chiar un roman scris în 2004 mi s-a părut lectură obligatorie, chiar dacă a stârnit nenumărate controverse (Codul lui da Vinci, Dan Brown).

E drept că în anii din urmă pare a fi din ce în ce mai ușor să publici ceva sau chiar să inventezi ad-hoc un pseudo-curent literar. Dar pe undeva e firesc, dacă mă refer strict la peisajul românesc, suntem încă în febra oportunităților, dreptul primului venit, avem senzația că numai acum și în regim de urgență se pot lansa idei și afaceri din nimic. De unde și buluceala de influențe cu diverse izuri, apusene, răsăritene și locale deopotrivă. Faptul că se publică mult gunoi este evident, la fel și faptul că cineva trebuie să aibă curajul de a se opune valului. Numai că a vorbi la modul general, mai mult, a descalifica din statutul de artă toată proza înafara unor misterioase 50 de romane, nu va fi de nici un folos. Alunecând pe panta unei \"bune-credințe\" extremiste aș putea ajunge chiar la afirmații de genul (dau un exemplu oarecare) \"înafara Bibliei nu există scrieri adevărate, sau mai mult, înafara Evangheliei după Ioan, nimic nu are valoare.\" Iar asta n-ar fi de nici un folos, nici măcar Bibliei.

pas cu pas ajungi să extragi din minereul care se aude cum își cere o soartă mai bună de prin coclaurii tăi de femeie. ai mai împuns aici un steag, s-a marcat. departe însă de epuizare, zăcământul face cu ochiul, se răzbună pe nemișcarea impusă lui de atâția ani și atâtea fețe.

\"Fă-mă nopțile-i senine,
Dăruie-mă lui spre mine.\"

bobadil, noțiunile despre valoare sunt incredibil de relative pe acest site. ca să nu mai vorbesc de propriul meu sistem de referință, potrivit căruia spre exemplu între textele mele \"umbre de toamnă\" nu deține un loc fruntaș. eu nu am habar de a scrie nici de a evalua această pseudoliteratură, sunt aici doar ca să pricep câte ceva din ce cred alții. am mai spus-o, am venit în căutare de literatură, n-am venit să scriu. am folosit scrisul ca stratagemă, ca să inițiez câteva legături. eșec pe toate planurile. literatură n-am găsit, iar oamenii sunt prea mulți și prea distrați/superficiali pentru a forma legături reale. justific această afirmație: privește, cel mai adesea, chiar la cele mai bine cotate texte nu există nici o coerență între textul în sine, comentariile pro (cele contra sau măcar critice lipsesc aproape cu desăvârșire) și răspunsurile autorului. nici urmă de dialog, dezbateri pe sens, critică literară sau polemică. numai drăgălășenii, orgolii sau exprimări ambigue de natură a furniza permanent portițe de ieșire în caz de avarie.

mi-ar face plăcere dacă ai reveni cu ceva îndrumări concrete, optica ta, ce nu e bine, ce să explorez. dacă mă iei cu ferariuri și poante, asta nu-mi face bine deloc.


ps. să știi că nu te-am făcut gras, e doar o oarecare admirație pentru comentariile tale, în genere
te asigur de respectul meu

maria, dex - refracție = Fenomen de abatere a direcției de propagare a unei unde [...] la suprafața de separație a două medii diferite.
mulțumesc și eu pentru aplecarea ta, ca și alții care ți-au intrat sub lupă.

este mai mult decât o simplă povestioară. de fapt e o alegorie care pe mine unul m-a lovit fix în moalele inutilității. aș zice, un text pe nedrept trecut cu vederea.

\"cu stângu-n dreptu\'\"
rupea cursul, rupea dosul, parcă e mai bine așa, în felul ăsta se zice bine iconografie, de-a dreptul elegie.

cu toate astea, nu-mi permit să empatizez excesiv, desigur, din teama de a nu rata definitiv șansa unei cariere într-o ocultă miliție de cartier.

hai să fim serioși. poezia asta e ca un burete. norocul meu că am un fel de a deghiza lucrurile în roz bombon. la ce bun?