Ea stă la două case de mine,
Doua case și-atât.
Cu toți îmi veți spune: Ce bine!
Însă eu vă spun că e mult.
Aceste case sunt pline
De fiare mute și gri,
Născute parcă din vine
De năpârstoci
Ploua peste strada lui Noica,
Ploua și primisem alt sens,
Ploua peste seara de toamnă
Și-oprisem al limbilor mers.
Iubito, ploua peste tine
Și-n turnuri vulcanii-s mai mici,
Te iert și te
-Zâmbește! Da, așa…
Știi că îmi place.
Nu prea mă crezi
Atunci când
Iți spun
Că îți iubesc zâmbetul.
O fac, probabil,
Pentru că și el
Mă învăluiește,
Mă adoarme,
Și visez…
Visez la
Despre tine nu-mi aduc aminte mult
În afară de gesturi, respingeri și zâmbete,
Pe care ți le-am furat într-o noapte
A sufletului.
Îmi amintesc, printre altele,
Culoarea parfumului tău de
