Două case de ea
Ea stă la două case de mine, Doua case și-atât. Cu toți îmi veți spune: Ce bine! Însă eu vă spun că e mult. Aceste case sunt pline De fiare mute și gri, Născute parcă din vine De năpârstoci
Despre tine
Despre tine nu-mi aduc aminte mult În afară de gesturi, respingeri și zâmbete, Pe care ți le-am furat într-o noapte A sufletului. Îmi amintesc, printre altele, Culoarea parfumului tău de
Despre începuturile Romei
-Zâmbește! Da, așa… Știi că îmi place. Nu prea mă crezi Atunci când Iți spun Că îți iubesc zâmbetul. O fac, probabil, Pentru că și el Mă învăluiește, Mă adoarme, Și visez… Visez la
Octombrie ploios
Ploua peste strada lui Noica, Ploua și primisem alt sens, Ploua peste seara de toamnă Și-oprisem al limbilor mers. Iubito, ploua peste tine Și-n turnuri vulcanii-s mai mici, Te iert și te
