Alin Micu

Din sacul orizontului, nimicul se scutură Orașul-Corabie așteaptă semnul alb cu care vine potopul și uitarea Strănutul câinilor fără stăpân a amuțit, zbaterile de batistă și despărțirile au

Te-am iubit în vis cu ochiul orb întredeschis stea răsărită din carne prin pântecele tale Þipau primul cuvânt rotund și mereu fiu altoiul oaselor tale în venele deschise și veșnic

Da-mi mana, sa ne rotim, iubito! Sa ne rotim ca niste copii in vartejul extazului visand la calutii din vechiul carusel si pe Dumnezeu ascuns in el. Soarele si pamantul dupa noi sa ne

Iubito, hai să salvăm numere ! Căci în demo un iepure cântă deschizând o usă măruntă: Tu mă salvezi pe mine Eu te salvez pe tine De la tinerețe Pan-la bătrânețe! Să urmărim coada iepurelui

Soarele a rupt perdeaua sufletului Exploziv sparge oglinzile sinelui A izbucnit un curcubeul în odaie În căldura lină a blănii de oaie Aștept pe o insulă singură, iernile. În spate, cenușie și

Calatorul Calatorind prin Persia o mie si o mila La pas pe moi cocoase de camila Am intalnit o mare de pitici Tragand cu greu de-un carucior Cum din desert parea c-am rasarit Piticii prin

ZARUL Zarul a fost aruncat de mâna albastră din cer Întrebarea este in zadar Totul e acolo, pe zar Jucăm viața cu frenezie, cu zaruri de os și mister secunda să mai întârzie dar zarul a

Iubitei Ma chinuiesc in noptile cu luna plina Iubitei sa gandesc un trup de-amanta plina Care sa palpaie de pofte si de “interes” Iubitei romantice sa-i parguiesc un “interes” De vis de vraja

Moartea parea ca mi-a luat urma ca-mi urmareste chipul si faptura si mana- mi ridicata si fruntea mea ridata noaptea se-asternea peste pietrele mari in jur stapanea linistea eram atent

Geometrica Mi-am frânt atunci liniile care tindeau spre infinit prezentul ploua cu tangente, pe cerc se -nscriau lămurit, în colțuri, amintiri congruente inspirat schițau un triunghi. Am

Acestă coamă de brad și acest zbor înalt liniștite pot fi în dulcea lumină ce pulsează în mână în bucuria rotundă a vieții Acestă neagră pădure și acest zbor tăcut înfricoșate pot

Rămai iubito aici, unde lumina-apa curge pe gene, rămâi cu mine în ochiul de furtună, în mijloc de cerc, de veacuri de noroc de salturi de pămant și stele respirand. Acolo e prinsă

Iubito, nu distruge fundația ce ne ține casa veșniciei și nu construi cu cărți mastru-șah și cu acte semnate de primărie. Zeii însăși o să-i invoc să ne salveze căci nu cred că avocatul ne va

Anotimpurile Ce lumina blanda Imi spuse iubita, toamna Uite frunzele cum se dau in leagan cum isi desfac degetele de pe ramuri neasteptand melancolice alt anotimp plimba-te cu mine iubitule

IUBITEI Infinită, fragilă posibilitate Iubito, tu mă-mplinești Căci eu nu sunt realitate cand tu nu ma gândești Tu mă înveți vocalele Sentimentele si mirarea Căutările și-ntrebarea

Am părăsit-o undeva, dincolo, nu mai știu! Intâi s-a lăsat o liniște mare. Nu mai sorcovea nimeni ...soooorcoooovaaaa veeeeseeeelaaaa! Nu mai înălța glasul pițigăiat ...zmeul înalt! Nu m-am

Potopul Iubita, privindu-mă a început să mă plângă zbătându-mă să nu mă înec timpul a devenit al ploii în tic –tac-ul picăturii mi-a lăsat un gând corabie: în propria lacrimă sculptează ce

Corida Trecea majestos peste cavou de nisip Împlinit de instincte și animal de temut Zvelt și puternic în trup desăvârșit Purtându-și vârsta de aur-scut schijelit Este STAPÃNUL, puternic

FLORILE SA RUPEM FLORILE CE NE INCANTA CU EFEMERITATEA LOR SA NE BUCURAM, SA FIM O CLIPA DUMNEZEU SA LE PRIVIM OFILINDU-SE IN MANA NOASTRA INCLESTATA CU DRAGOSTE SA LE OFERIM

Amintire Aerul de frig a devenit lichid Cocoșii nopții au cântat de trei ori Flori -meduze coboară din nori Instinctul întoarce fața spre cer Gâtul urlă câinește și stelele pier. Ființa

Gandul trebuinta avea de adapost in care nefaptura sa sa-si aibe rost Nesuferit si prigonit s-a pogorat ca duh in cap de mort salasul l-a impodobit, pereche, cu nemaivazuta ureche cu ochi