Poezie
Calatorul
2 min lectură·
Mediu
Calatorul
Calatorind prin Persia
o mie si o mila
La pas pe moi cocoase de camila
Am intalnit o mare de pitici
Tragand cu greu de-un carucior
Cum din desert parea c-am rasarit
Piticii prin nisip au valurit
un sol
Pe tava de argint au daruit
Un taler gol
Un sfant oscior
Si-o panza de fuior
Privindu-ma cu ochiul chior
grai:
“Brav calator
Pe langa coapsa lui Atlas
Vei intalni izvoare reci si poame dulci
Umbrite oaze unde trupul sa ti-l culci
Si muzica si dansuri in popas
apoi
Primejdii din adancuri rand pe rand
Cu darul pazeste-te in fapta si in gand
La drum in pace acum te las”
Pe-un rau secat
am apucat
Si-o mie mile
Tot am mers
Si am dansat
pe muzica cu vers
si-n oaze m-am culcat.
Din plasmuirea amiezii mi-a grait trup:
Vino sa bei din raul de lapte si miere
De fecioare sa te bucuri prin ere
Vino tu vas crud de lut
Sa te arunc in foc si in rut
Cu frica talerul l-am aruncat
Trupul s-a chircit ghebosat
Cenusiu, batran ,dezosat
Din piept roiau in zbor
Tipau asurzitor in cor
Furnici cu chipul meu de prunc
Osciorul spre cer inalt arunc
O closca de- otel cu cioc turbat
A clantanit si luna a muscat
A grasimi animale cerul miroase
Pe pamant ninge cu faina de oase
Lumina se mangaia ca o pisica de fum
Usi de cristal s-au desfacut usor
Un gand spunea ce sunt si cum
Am aruncat si panza de fuior
Zburand prin veac ca dintr-un arc
Am ajuns la capatul lungului drum
Tragand cu greu de carucior
Pe aleea dintre casa si parc
013132
0
Momentele importante din viata am considerat a fi iubirea, copiii si intelepciunea.
Se pare ca nu am reusit, fie sa ma fac inteles, fie stilul in care am scris poezia a fost eronat....dar a trebuit sa ma apropii de un basm atemporal si de orient, unde orice om trebuie sa ajunga la Mecca inainte sa moara...acum asta este!