Lacrimi… atât de multe
Încât în râuri se adună
Purtând pe valuri
Chipul tău de zână bună…
Tristețe… atât a mai rămas
Din tot ce-a fost
Din ce-am trăit cândva
Acum mai am doar
Poate că-ntr-o zi
Ne vom reîntâlni
Și-atunci, amar sau dulce,
Noi ne vom zâmbi.
Coautori nebuni
Ai unei povești ce a fost
Și-ai crimei de a ucide
O iubire fără rost.
Mă-ntrebi
De zei blestemat am fost eu
Să fiu singur mereu.
Feriți-vă zei! Căci rând pe rând
O să vă arunc din cer pe pământ…
Sunt răzvrătit acum
Mă lupt cu voi ca un nebun.
Și am jurat că o să
M-am întâlnit cu Tristan
M-a întrebat dacă am văzut-o
Pe Isolda...
I-am spus să caute
Pe un site de matrimoniale
Sau printr-o agenție
A plecat uitându-se ciudat
M-am simțit oarecum
Dragostea e o fată frumoasă
Cu vise nebune și ochii în stele
Cu corp de pasăre-n zbor
Și chip de înger.
Ești înger sau demon,
Ești vis sau realitate
Sau ești o fantezie ascunsă-n
Pe un glob așa de mare,
Noi suntem o ființă mică.
Pentru Univers nu suntem
Nici măcar cât o furnică.
Globul nostru așa de mare
E o sferă călătoare;
Ba e mare, ba e mic,
Nu suntem buni de
De mult nu am mai fost atât de fericit
Veacuri trecut-au de când astfel am simțit
Multumesc zeilor că te-am întâlnit.
Fiecare clipă cu tine
Are un farmec unic pentru mine
Aș vrea să fiu cu
Clipă de puritate,
În mizeria-mi cotidiană…
De unde ai apărut?
Încotro te îndrepti?
Ochi chilimbarii, visători
Ochii tăi… ape adânci
Ești o fată ce pare că are
Tăria unei stânci…
Mă
Au fost clipe,
Au fost secunde
Au fost luni,
Au fost…
Am fost noi,
Am fost fericiți,
Am fost iubiți,
Am fost…
Azi “noi” îmi pare că a murit.
Nu știu de ce s-au cum
Și m-am
Trandafir alb
Petale triste se ofilesc
Mac cu roșii petale
Pasiune ce moare
Tristețe
Asfalt gri
Priviri goale
Dragoste ce moare
Durere
Cer gri și-nnorat
Pustiu în mine
Ce oare s-a
Mi-s ochii goi și triști acum
și nu mai are rost
A fost ca un parfum
Iar eu am fost un prost!
Mi-e dor de tine
Cum nu mi-a fost nicicând
Spre tine se îndreaptă acum
Ultimul meu gând!
A
Mă plimb pe plaja pustie
Căutând urmele pașilor tăi,
Dar marea și vântul le-au șters
Și nu le mai găsesc.
Ai plecat…
Vântul te strigă,
Marea te cheamă,
Dar tu nu le auzi…
Caut urmele
Aș fi vrut să nu te fi întâlnit
Așa nu aș fi suferit...
Aș fi vrut demult să fi murit
Așa nu aș mai fi fost rănit.
Cumplită-i durerea
Ce o simt în sufletul meu.
Oare va trece vreodată
Sau
A