Trăit-am povestea
Unui nou început
În care am repetat
Greșeli comise demult
Singură pe drumul
Ce-l indica pe NOI
Îmi reproșezi că te-ai simțit mereu
Și vina toată o port doar EU!
Ai
Sunt un Om,
Bântuit de depresia
Zilei ce trece
Albă, neagră...Gri!
Gri e și orașul
Care mă strânge
Cu zidurile-i
Cenușii
Un om,
Care nu înseamnă nimic
Nici măcar pentru el!
Sunt uneori, in viata, clipe de maxima descurajare... Clipe in care simti ca ti-ai pierdut identitatea, ca ai obosit sa fii TU INSUTI si cauti o alta identitate... Speri sa o gasesti, o cauti cu
De mult nu am mai fost atât de fericit
Veacuri trecut-au de când astfel am simțit
Multumesc zeilor că te-am întâlnit.
Fiecare clipă cu tine
Are un farmec unic pentru mine
Aș vrea să fiu cu
Aș fi vrut să nu te fi întâlnit
Așa nu aș fi suferit...
Aș fi vrut demult să fi murit
Așa nu aș mai fi fost rănit.
Cumplită-i durerea
Ce o simt în sufletul meu.
Oare va trece vreodată
Sau
Mă plimb pe plaja pustie
Căutând urmele pașilor tăi,
Dar marea și vântul le-au șters
Și nu le mai găsesc.
Ai plecat…
Vântul te strigă,
Marea te cheamă,
Dar tu nu le auzi…
Caut urmele
Trandafir alb
Petale triste se ofilesc
Mac cu roșii petale
Pasiune ce moare
Tristețe
Asfalt gri
Priviri goale
Dragoste ce moare
Durere
Cer gri și-nnorat
Pustiu în mine
Ce oare s-a
atunci când dorul mă va doborî
voi ruga vântul
să îți trimită gândurile mele...
atunci când trist voi fi
voi ruga ploaia
să îți aducă lacrimile mele
atunci când voi fi vesel
voi ruga soarele
Cuvinte, mult prea grele cuvinte,
Ochi, dureros de căprui și de triști,
Suflet închis...
Lacrimi...
Acum, știu că am gresit eu,
Și-mi e atât de greu,
Să trec peste
Poate că-ntr-o zi
Ne vom reîntâlni
Și-atunci, amar sau dulce,
Noi ne vom zâmbi.
Coautori nebuni
Ai unei povești ce a fost
Și-ai crimei de a ucide
O iubire fără rost.
Mă-ntrebi
Au fost clipe,
Au fost secunde
Au fost luni,
Au fost…
Am fost noi,
Am fost fericiți,
Am fost iubiți,
Am fost…
Azi “noi” îmi pare că a murit.
Nu știu de ce s-au cum
Și m-am
Mi-e frică acum
Că totul nu e decât parfum
Că e totul un vis frumos
Care se va termina dureros…
Vei pleca intr-o zi
Fără să mai revii
Fără cuvinte, fără lacrimi
Ne vom despărți.
Vom fi
Clipă de puritate,
În mizeria-mi cotidiană…
De unde ai apărut?
Încotro te îndrepti?
Ochi chilimbarii, visători
Ochii tăi… ape adânci
Ești o fată ce pare că are
Tăria unei stânci…
Mă
Pe un glob așa de mare,
Noi suntem o ființă mică.
Pentru Univers nu suntem
Nici măcar cât o furnică.
Globul nostru așa de mare
E o sferă călătoare;
Ba e mare, ba e mic,
Nu suntem buni de
Sunt clipe urate acestea de-acum
Momente care ma dor, ma ard
Incet-incet simt ca ma transform in fum!
Fiecare clipa ma doare mai tare
Daca nu as iubi as fi murit deja
Mai traiesc si mai sper
E noapte rece de septembrie și am ciudata impresie că luna mă caută să îmi spună ceva... Mă intreabă mirată de ce am devenit \"un strop de filosofie\" în mintea și sufletul unei a_doua_zi...
Ce aș
Dacă aș fi o stea, tu ai fi planeta mea preferată;
Dacă aș fi o rază de soare, tu ai fi primul lucru pe care l-aș lumina;
Dacă aș fi o pasăre, tu ai fi cuibul meu;
Dacă aș fi un grădinar tu, ai fi
Un vis de iarnă e afară,
O feerie alb-albastră
Și chiar și florile din glastre
Îmi par acum că sunt albastre
Și strălucirile de astre
Pe-un cer senin și fără pată
Îmi par că sunt doar
Nu mai știam de mine,
Nu mai știam de tine...
Nu mai știam de noi!
Am plâns,
Am strâns lacrimile
În inima-mi sfâșiată...
Am așteptat clipa
Când voi avea puterea
Să ți le arăt.
Am vrut
Mi-am cumpărat un acvariu,
Cu cele trebuincioase,
Am incercat să-l amenajez,
Dar deja incepuse să miroase.
Am spălat bine,
Fiecare centimetru pătrat
Și fiecare instrument folosit
Și totusi
Ochii tăi,
Dureros de căprui
Și de triști
Sunt astăzi oarecum închiși
Forma lor e aceeași
Culoarea lor e la fel
Doar felul în care privești
E altfel...
Lumina căprui sau verde
Sau
Noapte albastră...
Cer senin, prea senin chiar
Luna albă, dureros de albă
Visare...
Ceas târziu în noapte
Lumina albă a lunii
Mă ceartă parcă spunând
\"De ce nu dormi?\"
O lacrimă
Draga mea,
Cu fiecare clipă ce trece prin noi te simt mai aproape de mine. Nu știam că a ierta înseamnă atât de mult, că povestea pe care o credeam terminată abia a început.
Îți multumesc pentru
A