Alin

Sunt un Om, Bântuit de depresia Zilei ce trece Albă, neagră...Gri! Gri e și orașul Care mă strânge Cu zidurile-i Cenușii Un om, Care nu înseamnă nimic Nici măcar pentru el!

Sunt clipe urate acestea de-acum Momente care ma dor, ma ard Incet-incet simt ca ma transform in fum! Fiecare clipa ma doare mai tare Daca nu as iubi as fi murit deja Mai traiesc si mai sper

Sunt uneori, in viata, clipe de maxima descurajare... Clipe in care simti ca ti-ai pierdut identitatea, ca ai obosit sa fii TU INSUTI si cauti o alta identitate... Speri sa o gasesti, o cauti cu

Cuvinte, mult prea grele cuvinte, Ochi, dureros de căprui și de triști, Suflet închis... Lacrimi... Acum, știu că am gresit eu, Și-mi e atât de greu, Să trec peste

Tu... eu... noi... Cuvinte... noțiuni... sentimente... Atingere... privire... sărut... Inimă... inimă... dragoste... Eu... tu... noi... Pudicitate... rațiune... renunțare... Zâmbet...

Noapte albastră... Cer senin, prea senin chiar Luna albă, dureros de albă Visare... Ceas târziu în noapte Lumina albă a lunii Mă ceartă parcă spunând \"De ce nu dormi?\" O lacrimă

E noapte rece de septembrie și am ciudata impresie că luna mă caută să îmi spună ceva... Mă intreabă mirată de ce am devenit \"un strop de filosofie\" în mintea și sufletul unei a_doua_zi... Ce aș

atunci când dorul mă va doborî voi ruga vântul să îți trimită gândurile mele... atunci când trist voi fi voi ruga ploaia să îți aducă lacrimile mele atunci când voi fi vesel voi ruga soarele

Ce simplu-i uneori Să te ascunzi... după părerile altora să îi lași pe ceilalți să creadă orice atunci când trăiești în propriile universuri paralele...

Un vis de iarnă e afară, O feerie alb-albastră Și chiar și florile din glastre Îmi par acum că sunt albastre Și strălucirile de astre Pe-un cer senin și fără pată Îmi par că sunt doar

Dacă aș fi o stea, tu ai fi planeta mea preferată; Dacă aș fi o rază de soare, tu ai fi primul lucru pe care l-aș lumina; Dacă aș fi o pasăre, tu ai fi cuibul meu; Dacă aș fi un grădinar tu, ai fi

Pe buzele tale e atâta dulceață Sunt mai dulci decât mierea ce o iau dimineață… Săruturile tale îmi par că sunt furate Aceluia ce te iubește, dar este departe… Noi doi ne-am întâlnit prin

Mă voi întoarce acum Pe cărările ce le cunosc, Pe potecile tristeții Pe care atât de bine le știu… Voi plânge din nou Iubirea ce moare, Dar ce nu mă omoară Mă face mai tare… Voi petrece

Un tânăr stă într-o cameră murdară, El plânge iar și lacrima-i amară, O soarbe încet și cu durere. El plânge căci visul său e destrămat El, el nu va fi vreodată prea bogat Va sta mereu la mila

Mă plimb pe plaja pustie Căutând urmele pașilor tăi, Dar marea și vântul le-au șters Și nu le mai găsesc. Ai plecat… Vântul te strigă, Marea te cheamă, Dar tu nu le auzi… Caut urmele