Fara titlu
Trăit-am povestea Unui nou început În care am repetat Greșeli comise demult Singură pe drumul Ce-l indica pe NOI Îmi reproșezi că te-ai simțit mereu Și vina toată o port doar EU! Ai
Altfel de despartire
Trec clipele, Alergând disperate spre neant Cu coada ochiului, Văd haiducul ce moare... Privesc, cu ochii goi, Zidurile albe ale biroului Care mi-a găzduit visele Pentru un an. Acum, când
Omul Nimeni
Sunt un Om, Bântuit de depresia Zilei ce trece Albă, neagră...Gri! Gri e și orașul Care mă strânge Cu zidurile-i Cenușii Un om, Care nu înseamnă nimic Nici măcar pentru el!
Omul Nimeni
Sunt un Om, Bântuit de depresia Zilei ce trece Albă, neagră... Aaa... de fapt, e GRI! Gri e și orașul Care mă strânge Cu zidurile-i Cenușii Sunt un OM! Un Om, Care nu înseamnă
Urmare la iertare
Ochii tăi, Dureros de căprui Și de triști Sunt astăzi oarecum închiși Forma lor e aceeași Culoarea lor e la fel Doar felul în care privești E altfel... Lumina căprui sau verde Sau
Liniștea peștilor
Mi-am cumpărat un acvariu, Cu cele trebuincioase, Am incercat să-l amenajez, Dar deja incepuse să miroase. Am spălat bine, Fiecare centimetru pătrat Și fiecare instrument folosit Și totusi
Deschis mereu
Nu mai știam de mine, Nu mai știam de tine... Nu mai știam de noi! Am plâns, Am strâns lacrimile În inima-mi sfâșiată... Am așteptat clipa Când voi avea puterea Să ți le arăt. Am vrut
Iubire si ura
Sunt clipe urate acestea de-acum Momente care ma dor, ma ard Incet-incet simt ca ma transform in fum! Fiecare clipa ma doare mai tare Daca nu as iubi as fi murit deja Mai traiesc si mai sper
Iertare...
Cuvinte, mult prea grele cuvinte, Ochi, dureros de căprui și de triști, Suflet închis... Lacrimi... Acum, știu că am gresit eu, Și-mi e atât de greu, Să trec peste
Tu... eu... noi...
Tu... eu... noi... Cuvinte... noțiuni... sentimente... Atingere... privire... sărut... Inimă... inimă... dragoste... Eu... tu... noi... Pudicitate... rațiune... renunțare... Zâmbet...
Ciclu neînțeles
Noapte albastră... Cer senin, prea senin chiar Luna albă, dureros de albă Visare... Ceas târziu în noapte Lumina albă a lunii Mă ceartă parcă spunând \"De ce nu dormi?\" O lacrimă
Atunci când ...
atunci când dorul mă va doborî voi ruga vântul să îți trimită gândurile mele... atunci când trist voi fi voi ruga ploaia să îți aducă lacrimile mele atunci când voi fi vesel voi ruga soarele
Universuri paralele
Ce simplu-i uneori Să te ascunzi... după părerile altora să îi lași pe ceilalți să creadă orice atunci când trăiești în propriile universuri paralele...
Feerie alb-albastră
Un vis de iarnă e afară, O feerie alb-albastră Și chiar și florile din glastre Îmi par acum că sunt albastre Și strălucirile de astre Pe-un cer senin și fără pată Îmi par că sunt doar
Dacă aș fi
Dacă aș fi o stea, tu ai fi planeta mea preferată; Dacă aș fi o rază de soare, tu ai fi primul lucru pe care l-aș lumina; Dacă aș fi o pasăre, tu ai fi cuibul meu; Dacă aș fi un grădinar tu, ai fi
Străinii
Pe buzele tale e atâta dulceață Sunt mai dulci decât mierea ce o iau dimineață… Săruturile tale îmi par că sunt furate Aceluia ce te iubește, dar este departe… Noi doi ne-am întâlnit prin
Reîntoarcerea
Mă voi întoarce acum Pe cărările ce le cunosc, Pe potecile tristeții Pe care atât de bine le știu… Voi plânge din nou Iubirea ce moare, Dar ce nu mă omoară Mă face mai tare… Voi petrece
Poetul
Un tânăr stă într-o cameră murdară, El plânge iar și lacrima-i amară, O soarbe încet și cu durere. El plânge căci visul său e destrămat El, el nu va fi vreodată prea bogat Va sta mereu la mila
Sunt trist
Sunt trist, Vise pierdute zboară mereu Și, deodată, am sufletul greu Oare cine sunt eu? Sunt trist, Fiindcă nu ești lângă mine În fiecare clipă Mă gândesc doar la tine. Sunt
Ai plecat
Mă plimb pe plaja pustie Căutând urmele pașilor tăi, Dar marea și vântul le-au șters Și nu le mai găsesc. Ai plecat… Vântul te strigă, Marea te cheamă, Dar tu nu le auzi… Caut urmele
Despărțire fără cuvinte…
Mi-e frică acum Că totul nu e decât parfum Că e totul un vis frumos Care se va termina dureros… Vei pleca intr-o zi Fără să mai revii Fără cuvinte, fără lacrimi Ne vom despărți. Vom fi
Lacrimi
Lacrimi… atât de multe Încât în râuri se adună Purtând pe valuri Chipul tău de zână bună… Tristețe… atât a mai rămas Din tot ce-a fost Din ce-am trăit cândva Acum mai am doar
Crimă de neînțeles...
Poate că-ntr-o zi Ne vom reîntâlni Și-atunci, amar sau dulce, Noi ne vom zâmbi. Coautori nebuni Ai unei povești ce a fost Și-ai crimei de a ucide O iubire fără rost. Mă-ntrebi
Lupta cu zeii
De zei blestemat am fost eu Să fiu singur mereu. Feriți-vă zei! Căci rând pe rând O să vă arunc din cer pe pământ… Sunt răzvrătit acum Mă lupt cu voi ca un nebun. Și am jurat că o să
M-am intalnit cu Tristan
M-am întâlnit cu Tristan M-a întrebat dacă am văzut-o Pe Isolda... I-am spus să caute Pe un site de matrimoniale Sau printr-o agenție A plecat uitându-se ciudat M-am simțit oarecum
Dragostea
Dragostea e o fată frumoasă Cu vise nebune și ochii în stele Cu corp de pasăre-n zbor Și chip de înger. Ești înger sau demon, Ești vis sau realitate Sau ești o fantezie ascunsă-n
Buni de nimic!
Pe un glob așa de mare, Noi suntem o ființă mică. Pentru Univers nu suntem Nici măcar cât o furnică. Globul nostru așa de mare E o sferă călătoare; Ba e mare, ba e mic, Nu suntem buni de
Dorința
De mult nu am mai fost atât de fericit Veacuri trecut-au de când astfel am simțit Multumesc zeilor că te-am întâlnit. Fiecare clipă cu tine Are un farmec unic pentru mine Aș vrea să fiu cu
Vreau să te iubesc!
Clipă de puritate, În mizeria-mi cotidiană… De unde ai apărut? Încotro te îndrepti? Ochi chilimbarii, visători Ochii tăi… ape adânci Ești o fată ce pare că are Tăria unei stânci… Mă
Moartea lui \"Noi\"
Au fost clipe, Au fost secunde Au fost luni, Au fost… Am fost noi, Am fost fericiți, Am fost iubiți, Am fost… Azi “noi” îmi pare că a murit. Nu știu de ce s-au cum Și m-am
Prea tarziu
Trandafir alb Petale triste se ofilesc Mac cu roșii petale Pasiune ce moare Tristețe Asfalt gri Priviri goale Dragoste ce moare Durere Cer gri și-nnorat Pustiu în mine Ce oare s-a
Altfel de tristete
Mi-s ochii goi și triști acum și nu mai are rost A fost ca un parfum Iar eu am fost un prost! Mi-e dor de tine Cum nu mi-a fost nicicând Spre tine se îndreaptă acum Ultimul meu gând! A
Ai plecat
Mă plimb pe plaja pustie Căutând urmele pașilor tăi, Dar marea și vântul le-au șters Și nu le mai găsesc. Ai plecat… Vântul te strigă, Marea te cheamă, Dar tu nu le auzi… Caut urmele
Aș fi vrut
Aș fi vrut să nu te fi întâlnit Așa nu aș fi suferit... Aș fi vrut demult să fi murit Așa nu aș mai fi fost rănit. Cumplită-i durerea Ce o simt în sufletul meu. Oare va trece vreodată Sau
