Braille

senzația de implozie imanentă, cuvintele nu mai sprijină afectele, cuvintele rămân simple foițe de celofan care se pot rupe oricând. aici e bine că nu ai mai combinat franceză-engleză în titlu și conținut. îmi plac mult trecerile tale prin istorii figurabile și personaje construite din interior.

Ela

Ela
rămâi un detector incurabil pe tensiuni
personajele se construiesc și se consumă din interior,într-adevăr

Alice, felicitari in primul rand pentru titlu, de o sensibiliate aparte si mai ales pentru final, in care reusesti sa oferi o definitie aproape perfecta iubirii... Da, daca vrem sa iubim trebuie sa asteptam, sa ne abandonam sentimentelor...

felicitari, ai scris un poem foarte bun

te citesc intotdeauna cu placere

petre

în primul rând mulțumesc
titlul trebuia să spună tot

cât despre ce trebuie să facem în iubire
habar nu am
nu s-a inventat manual și dacă se s-ar fi făcut nu l-aș fi citit
ingineria asta se reinventează de fiecare dată altfel
pentru fiecare din noi

te laud, sa spuna lumea ca sunt pupincurist.
este un text foarte foarte bun

singurele chestii care deviaza de la subiect
\"configurații neregulate
fracturi de culori nebune
explozia unui dezastru\" - sa folosesc un diminutiv simpatec, e balastrut
serios acum, ai un discurs credibil, viu, construit bine si
chiar se impune, isi defineste trairea / starea atent
etc. etc.
doamne, ce simpla e poezia si cand ma gandesc la unii
cei ce o cauta in beci, cu lanterna
imi vine sa mor

viața e simplă enaquis
tocmai de asta unii și-o vor încărcată cu balastul unui neprevăzut
ceva iremediabil și atipic
ca o explozie

nu muri scrii poezie bună
ceea ce mă enervează:))))

*dacă s-ar fi făcut nu l-aș fi citit

În lumea largă
Palmele mi-au plecat
Să-ți învețe trupul.
(Chipul fără conturul clipirii,
Culmile umerilor coborând rotunde
În brațe,
Sânii uitați în zvâcnire,
Arcuirea coapselor în foame
Căzută în genunchii rugăciunii,
Răzvrătindu-se globular în glezne,
În îngâmfarea călcâielor,
Toate curg…)
Și când a fost
Să te pârăsc sufletului,
Deși el te știa demult,
Mă afundam în spațiile neatinse
În uimirea degetelor
Bâlbâindu-te.
Dislexice, degetele-mi te citiseră
Pe sărite.

viziunea asta a ta ,Dan
și eu cred că oamenii se citesc printre degete
pe sărite

mulțumesc