Alexandru-Valentin Petrea

Înainte de masacru, vajnicii orăşeni vor lua biciul şi muzica de care au fugit până atunci va fi inspectată la nanosecundă, fiind forţată, precum o felie dintr-un minut beat de milenii, să

Era o șoaptă pe care nu am vrut să o aud; Da, eu chemasem profetul să vorbească, el și-a făcut datoria, însă profețiile au mereu tăiș! L-am izgonit cu gândul, dar a început să țipe, iar

Zeus se prefăcuse din culpă, din orgie, din nisip, într-un tren restanțier ce transporta chirpici într-un mod pe care doar furnicile îl puteau vârî în placente, levitând de nicăieri

Să nu mai susținem faptul că lumea e plină de idioți; ea e bună în felul ei - Cu o singură condiție: Fii lângă mine, glumește, fă gesturi neobișnuite, mănâncă ceva dulce, în fine, prefă-te în

Din unirea noastră se vor naște șerpi neveninoși, șopârle la minus puterea a treia, care, însuflețite de logica evoluției mereu tergiversate, se vor preface în titani fără nimic supraomenesc

Tot ce iubesc am omorât mai înainte, tocmai pentru că am fost un om bun și am ținut la drumul cel mai lung, cel mai obraznic dintre creier și buze. Iar calea de mijloc m-a înțeles total greșit,

Peste sute de mii de ani, eu voi fi petrolul pentru care se bat mușuroaiele, iar tu vei fi cărbune găsit din plictiseală prin văgăuni rămase poate șomere. Și ne vor incinera în aceiași

Aşteptăm să se încheie odată ploaia asta, mai este puţin şi vom crede că s-a născut odată cu noi. Unii deja încep să se îmbogăţească pe seama ei, suntem ultimii care poate că nu ştiu cum se

Melodii se aud doar în grote, în timp ce nimeni nu-şi dă seama că urechile funcţionează deja pe cont propriu, că sunetele nu mai sunt predate ideilor care fac perpetuu naveta între cărciumi şi

Storceam nuanțe și năduf din fructe, eter și cioburi de cratere cu arome uleioase din nectar, produse undeva printr-o fabrică... Într-adevăr, storceam tot ce alegeau niște vaporoașe de neuron

Nimeni nu-și imagina că visătorul o să găsească în supă molecule născute la Hiroshima, când oamenii își aduceau pielile și pereții ca garanție; rufe murdare îi apăreau dintr-odată în fața

Mai rămăsese doar capul lui Orfeu înconjurat de coji de seminţe şi ziare decolorate; şi calendarele se rătăciseră între pietrele prea des folosite. Iar noi ceream prea mult de la fulgere

Ea vrea să devină iarbă, de aceea iubește un păstor; oile sunt vorbele alea pe care le schimbă ca pe haine desenând centauri sau arzând hărți. Cu un toiag, ei le nasc pe Alfa și Omega din ,,Te

Ce ghinion pe artiștii ăștia... Au fost îngropați în acoperișuri, enervând lumea prin faptul că sunt așa vizibili; Noi ne mulțumim cu falsitatea unei gropi și cu câteva jeliri - Am avut prea