Poezii

Ne alegeam câte un petec de pământ, îl alegeam drept patrie și juram că nu-l vom mai părăsi nici pentru arta capabilă de a ucide. Dar buruienile ajunseseră să comunice mai profitabil pe sub

Crezi că ai șezut mereu în același loc, iar meridianele și umanoizii doar s-au perindat oarecum în jurul bietelor tale unghii. Totuși, ai avut permanent dreptul să crezi asta, mai ales

Putem vorbi acum și despre dinastiile Noului Regat Egiptean ori despre teoria relativității generalizate, aceleași clișee ne-au înlocuit replicile mature de altădată. Aceleași ca la toată

Nici nu știm cum ne cheamă, darămite locul în care ne aflăm sau ziua în care ne-am cunoscut. Vedem doar că stăm față în față la o masă oarecare, sorbind fiecare dintr-un cocktail banal,

Lumea devenise parcă prea mică, dar nu își dădeau foarte mulți seama de asta. Nimic nu se schimbase, zgomotele provocau iarăși ravagii printre neuroni ce nu erau deprinși cu

Tu iubești cafeaua, mie îmi place drama, dar trotuarului de sub noi nu-i pasă de chestii din astea. Pașii noștri nu-i transmit niciun alfabet anume, iar noi nici nu știm de când mergem

Abia acum observăm că nu ne ținem de mână. Testele nucleare sunt de domeniul trecutului, privighetorile nu mai sunt la modă și fabricile se prefac în muzee decoltate. Și atunci de ce să ne mai

Se aude peste tot o singură melodie, atât a mai rămas din gândurile noastre la civilizaţie şi la probabilitatea ca noi să putem scrie pe asfalt ce gândim. Se aude melodia aia chiar oriunde, nu mai

Aşteptăm să se încheie odată ploaia asta, mai este puţin şi vom crede că s-a născut odată cu noi. Unii deja încep să se îmbogăţească pe seama ei, suntem ultimii care poate că nu ştiu cum se

Toate acele ziduri erau falnice din exterior, iar băştinaşii n-ar fi îndrăznit vreodată să arunce vreo piatră înspre ele. Dar în interiorul lor se asculta ca peste tot muzică proastă, cel mai

Melodii se aud doar în grote, în timp ce nimeni nu-şi dă seama că urechile funcţionează deja pe cont propriu, că sunetele nu mai sunt predate ideilor care fac perpetuu naveta între cărciumi şi

Vulturii de altădată se prefăcuseră în grămezi laşe de pioneze, toate roiurile având grijă să se ţină cât mai departe de oameni. Poate era o chestie de estetică sau mitologie. Dar

Bubuituri de tun în urechi, dar nimeni nu are vreo zgârietură şi ghivecele de flori par să cunoască o vastă perioadă de pace. Romburi şi pătrate rămân la locul lor, încercând pe mai departe să

Se întâmpla o ceaţă din aia care le face şi pe molecule să fie conştiente de ele însele. Nu mai puteai vedea nicăieri pietre; era foarte uşor să le confunzi cu laptele ori notele de

Nu păstra nimeni vreo amintire, doar se cărau gunoaie de pe locurile unde oamenii renunţaseră la organe şi, măcar aproximativ, se presupunea că începuseră o nouă viaţă. Grămezi de păr

Mai rămăsese doar capul lui Orfeu înconjurat de coji de seminţe şi ziare decolorate; şi calendarele se rătăciseră între pietrele prea des folosite. Iar noi ceream prea mult de la fulgere

Lucrurile vor începe să dispară într-un asemenea hal, încât le vom crede prefăcute în idei apte de a fi mâncate pe ascuns. Dar când vom auzi tunete şi volanele nu vor mai avea nevoie de

A nu ştiu câta Lume Nouă se ascunde în genele sau în pumnii noştri fertili, încât nu vom da de ea nicicând, preferând să asistăm orbi la geneza sticlelor care nu vor fi umplute niciodată, în

Toate lucrurile căpătaseră urechi, dar nimeni şi nimic nu mai reuşea să audă nici măcar cum se rup bombele pentru a opera inutil nişte fabrici sau vânzătoare. Nici seismele nu mai

Aruncăm între ziduri orice piatră şi fiecare ciob cu care natura nu are ce face, făcând artă pură din moleculele pe care Universul le-a lăsat fără nume în războiul cu epocile prea

Priorităţi gri Lacrimi pentru aburii ce odinioară se uitau cu noi la ceasurile care nu se mai stricau odată, uitând de culcuşurile pe care întotdeauna nu le poţi zămisli decât în

Una este dorinţa de a aprinde focul, iar alta este ruina cocioabei incendiate acum un secol. Dar ambele trebuie de la un timp să stea numaidecât în casă, obligate fiind să-şi ispăşească

Va fi o primăvară mai mult decât bulimică, cu lucruri de pe care metale nefamiliste se vor prăvăli peste invenţii ce, de la atâta reflecţie asupra lor, nu au apucat încă nici să fie

După ultima bătălie, prea multe religii urmau să se nască şi, împreună cu jocul de tenis dintre bălţile de sânge, răsăreau ici-colo dâre de moloz, care urma să-i conducă pe viitorii