Sacrificiul de sine

no comment!

Așadar, suntem săraci cum nu gândeam și ne îmbogățim cum n-are rost. Sacrificiul de sine este acel atât de rar defect din sera sufletului.
Refuz să mă mai apăr
de aceasta tot mai rară
infecție binecuvântată
a sacrificiului de sine...
(Defectul de seră)

citatul de mai sus nu are nici cea mai mica legatura cu poezia.dar,fie si comentat nu cred ca trebuie luata expresia ad literam.Daca punem semnul de egalitate intre sacrificiu de sine si moarte atunci comitem o eroare.Sacrificiul reprezinta atitudinea din viata si nu o pregatire de funerarii.
Tot Nicolae Iorga spunea:\"Cum se pot gandi unii la moarte cand mai sunt atat de multe lucruri de facut in viata\".Descopera cineva o contradictie cat de mica intre cele doua citate?Eu unul nu vad nici una...

intentia ar fi care?

Eu una nu cred. Ma sacrific pe mine dar mi se pare mai de pret sa stii sa primesti un sacrificiu din partea altcuiva. Cum una e sa iubesti dar alta e sa stii sa primesti iubirea pe care ti-o poarta cel de langa tine.

Si dinozaurii s-au sacrificat si au disparut. Ca indivizi si ca specie.

Akemi:
ai dreptate,e dificil sa stii sa primesti insa poate ca faci o confuzie....nu cred ca,in absurditatea ipotezei ca cineva m-ar iubi,eu as fi obligat sa stiu,sa vreau sa primesc ceea ce mi s-a oferit.Si nu cred ca asta are importanta,nu conditionez nici ceea ce dau nici ceea ce primesc de un eventual comportament ulterior al persoanei respective:iubesc pe cineva tocmai pentru felul in care exista.Iubirea e unilaterala.

Costel
presupun ca a fost doar o vorba de duh.Analogia cu dinozaurii ca si oricare alta analogie asemanatoare nu poate fi valabila in contextul strict uman al afirmatiei respectabilului profesor Iorga.
In fond,dinozaurii nu s-au sacrificat din proprie initiativa si nici nu i-a intrebat cineva daca vor sa faca acest gest.Pur si simplu a fost un act natural ca oricare altul.Natura,dupa cum banuiesc ca stiu toti,nu este nici frumoasa si nici urata,nici cruda si nici intelegatoare.E natura si atat.(cf.Richard Leakey-\"Un rau pornit din Eden\")

Daca sacrificiul de sine este constient, atunci nu mai este sacrificiu, este falsa modestie...Eu cred ca dinozaurii valoreaza mai mult decat oamenii, tocmai din motivul asta. Cand verbul a sacrifica a devenit reflexiv, \"a se sacrifica\", cred ca atunci au aparut oamenii, care au renuntat putin cate putin la trocuri si au introdus \"pretul\" in dictionare. Apoi, tot asa, incetul cu incetul, au inceput sa dea un pret si sentimentelor. Iorga, stia el ceva despre dinozauri, ca nu degeaba a fost istoric. Da, nu i-a intrebat nimeni, au fost sacrificati in mod natural. Nici o grija, Alex, si noi vom fi sacrificati tot atat de firesc. Iar reflexivul ala, inventie pur umana, vezi tu, dinozaurii nu le aveau cu gramatica. Au murit cu geamatul neputintei in ei, lasind cale libera omuletilor...Da, foarte elocvent.

Andia,ultimul tau comentariu nu aduce nimic nou:
1.nu suntem dinozauri
2.reflexivitatea verbala ca si oricare alta caracteristica umana umana ramane
3.nici dinozaurii si nici oamenii nu sunt mai importanti sau mai putin importanti decat vrabiile,sepiile sau vacile.exista ca specie si vor ajunge la extinctie ca specie.Nimic spectaculos
4.in afirmatia d-lui Iorga nu era atins acest aspect radical
5.vorbele sale se refera strict la sacrificiul uman,mai exact la sacrificiul de care trebuie sa dea dovada anumite personalitati
6.poetizezi prea mult si discutia se scurge pe un fagas mult prea indepartat intentiei textului