alexandru moga

discursul se bazează pe acumulare. pe un fundal voit prozaic. pe un cotidian derizoriu.
interesantă poemă.

90% din populația agonica scrie așa, dragă victor.

cuvinte, expresii, metafore ca:
\"tresărind ușor a surpriză\"
\"neantul de mijloc\"
\"îi sărutam vocea\"
\"aripa fluturelui \"
\"îi gustam privirile\" le găsești, aproape, în fiecare \"poezie\" de pe agonia.

pansexualisumul cosmic al lui barbu se găsește din plin în pastișele tale agonice involuntare.
mitologia onirică a zburătorului.
cosmologia primitivă.
lirica pașoptistă e amestecată fără să ai habar în textele tale.
limbajul nobil de secol 19. stereotipii de tip luni poleite, seri dulci și senine, parfumuri desfătătoare, suspinurile dulci și tot arsenalul de izotopii medievale sunt prezente în textele tale via experința agonică.

și de ce ai face tu notă discordantă? nu ai de ce. pentru că nu ai un stil format. pentru că habar nu ai ce înseamnă să compui, cu adevărat, o poezie.

și acum te întreb, dragă victor, de ce aș face comentarii elaborate pe textele tale?
crezi, sincer, că merită un astfel de efort din partea mea?
eu zic că nu, dragă victor.

poeziile tale nu fac două parale.

Asemenea elucubratii mai rar de gasit.
Atatea cuvinte care sa nu spuna nimic pe chilometru patrat si mai rar de gasit.

Domnule Ducan e trist. E trist cand cineva se zbate din toti rarunchii sa scrie \"transcedental\". E si mai trist cand intalnim o asemenea harababura la nivel cerebral. Un haos. Un adevarat haos.

carte de telefon fara numere la care nu raspunde niciodata nimeni?!?
la moartea mea delfinii vor esua?!?

\"Lui Iisus, când urla pe cruce,
Mai tare decât urletul său
Se-auzeau în cariile dinților\" ?!?

Domnule Ducan inteleg ca un poet trebuie sa aiba din cand in cand o stare de delir, dar noi, cititorii dumneavoastra, ce vina avem?

parerea mea e sa te lasi de poezie.
mai bine exerseaza eseuri articole & stuffff.
nu te mai strofoca in domeniul asta poetic ca nu merge.
cu versuri de tipul asta:

\"îi gustam privirile\"

\"atât de rotunde în plinătatea lor\"

\"ascultător îi sărutam vocea\"

\"pătrunderile noastre unul într-altul nu aveau număr\"

\"eu în
ființam despărțirea dintre sine și sine\"

etc...etc...

poti sa castigi un premiu la revista arici pogonici sau cutezatorii.

Domnule Porta, in primul rand acest text nu este eseu.
Nici de frica nu este eseu.
Specia literara numita eseu se manaca cu alta paine. Asa ca, va sfatuiesc sa ii schimbati incadrarea.
Apoi, domnule Potra, ganditi-va si dumneavoastra ca suntem oameni mari; lasati povestirile gen fetita cu chibrituri.
Incercati si dumneavoastra sa scrieti mai spre BBC. Nu spre Pro Tv & Maruta, manele & stirile de la ora 5.
Mai lasati si dumneavoastra vrajeala si ipocrizia ca nu va crede nimeni.

Chiar credeti ca eu / cred ca / dumneavoastra nu puteti dormi noaptea din cauza tragediilor care se intampla in tara asta?
Domnule Porta, ce faceti dumneavoastra cu textul asta, este circ ieftin.
Si, eventual, faceti senzatie pentru un public care are maximum 10 clase primare, domnule Porta. Spunea un italian ca \"vanitatea este prostia egoismului si orgoliul e insolenta vanitatii\". Domnu\' Porta ascultati si de opiniile critice - ca stiti ce spune un proverb popular \"nerodul deschide gura, dupa ce-a-nglodat trasura\"

Este o poveste interesanta, poate un pic patetica, dar pe ansamblu imi place.
Singurul lucru care ma deranjeaza este Castaniela. Suna absolut ingrozitor. Parca e un personaj de vodevil (sau poate chiar asta ai vrut) oricum imponedrabila Castaniela nu prea merge.

Este ceva fals (artificial) în discursul de mai sus.

Nu știu să explic ce. Poate \"și a deschis ochii atât de alb încât
moartea nu putea păși peste ei\"
sau
\"a venit Iisus
gol
cu brațele deschise larg și cu ochii închiși\"

Poema nu are miză. Nu se leagă. Posibil să mă înșel.