De Sânnicoară

consider acest text un omagiu adus Sfântului Nicolae, o jerbă de cuvinte evlavioase. Motivul pentru care am remarcat aceste poate prea puține versuri, dar semnificative pentru o lume care nu mai crede, nu mai vrea să asculte de un îndemn la credință este acela al iubirii de izvoare, așa cum spune poetul, de sfințenie și celebrare a tuturor celor jertfiți.
Mi se pare generos discursul în câteva versuri!

Doamna Ottilia Ardeleanu,
vă mulțumesc mult pentru comentariul ce nu mai are nevoie de comentariu!!
În completarea versurilor despre această iubită sărbătoare pe care o trăim astăzi, adaug textul următor (publicat cândva și pe site):

Noaptea de Moș Nicolae

noaptea în care vine Moș Nicolae
este una fără obloane la geam
una fără obloane la suflet.
se cade să ridicăm capacul pământului
de pe ochi
și să desfacem ceasul din lanțuri
casele nu mai sunt case din cărămidă
sunt case de lumină prin care totul se vede
chiar și râsul ascuns sub pernă
chiar și dansul ascuns în pantofi.
e noaptea când copiii fără beteală, lumină și brad
visează numai lumină
beteală
și brad...