Deocamdată atât

cu adevărat ai scris ” între umbrele casei strivit ... ” -
mă bucur că nu ai sacrificat starea muzei doar de dragul cuvintelor, sau a metaforelor, i-ai dat voie poeiziei să fie, atât cât este, nu ai impus alte cerințe fabricate ... i-ai dat voie poeiziei să fie exact cât ai așeza o pernă sub cap,
felicitări! o scriere autentică, înghite cititorul de viu in acea stare ...

îți mulțumesc mult pentru lectură și comentariu!

Îți doresc zile cu tihnă și bucurie în așteptarea Nașterii lui Hristos!

E un text bun, cumva minimalist, cu o doză de nostalgie resemnată care-mi place.
Personal, aş renunţa la "dreaptă" diin "tâmpla dreaptă" şi la "împotriva mea, care mi se pare explicativ.
Dar autorul ştie mai bine.

se poate și așa cum spui.
Totuși, referitor la „împotriva mea”, care ar fi câștigul ideii despre „perna revoltată” în general? Adăugând „împotriva mea” se face un pas important, pentru că este o metaforă a conștiinței - împăcate (dacă perna nu se revoltă împotriva ta); în popor asta se exprimă prin „a putea dormi liniștit” sau „a avea nopți liniștite”, cum îi spune lui Steinhardt tatăl său (în „Jurnalul fericirii”), în contextul menținerii loialității față de prieteni, desigur, cu prețul unor „zile grele”. O veche vorbă și mai cuprinzătoare spune „cum îți așterni, așa dormi”. Asta e principala miză a micropoemului. De fapt, de cele mai multe ori rescriem, conștient sau nu, o învățătură perenă.
Iar cu privire la înlăturarea atributului „dreaptă” - de gustibus, avantaje și dezavantaje pentru fiecare variantă.

Mă bucură intervenția ta!
Tot binele!

Dragă Alexandru, înţeleg ce vrei să transmiţi, o revoltă interioară, într-un spaţiu claustrofobic. Problema este că încerci să te ajuţi de nişte cuvinte explicite precum strivit sau de nişte metafore sofisticate, în care abundă verbele (aş spune că acest exces trădează o stilistică rudimentară), într-un text fragmentat, lipsit de visceralitate sentimentală. Ori... emoţia ar trebui să primeze, nu preocuparea pentru aşezarea cuvintelor pe vers şi construirea unei imagini care să dea bine dpdv suprarealist. Dacă, să zicem, tu doreşti să păstrezi o doză de ambiguitate ideatică, prin lipsa unei concluzii clare, măcar emoţia ar fi trebuit să ţâşnească din acea strângere, în loc să fie sufocată de preocuparea ta pentru imagine. Acel împotriva mea, de la sfârşit, este pleonastic, fiindcă deja ai specificat că tu eşti cel care încearcă să îşi aşeze perna sub tâmplă, care să nu se revolte. Într-un text atât de scurt, să foloseşti o ditamai fraza explicită şi pleonastică, e un mare minus: o pernă care să nu se revolte împotriva mea. Limbajul concentrat ar trebui să primeze. O exprimare mai elegantă şi mai de efect ar fi: o pernă docilă. Şi tâmpla dreaptă e prea explicit, distruge rafinamentul deducţiei, obligă cititorul la o constatare obligatorie, care nu are niciun rol în acest poem, poziţionarea nefiind în concordanţă cu nimic. Observ că ai talentul de a-ţi comenta impecabil poemele, de a-ţi justifica toate carenţele, manipulând, cititorii, printr-o logică foarte bună, în anumite direcţii. Dar nu explicaţiila tale ar trebui să dea valoare poemelor (poate că ar fi mai folositoare comentariile de genul acesta sub textele altor autori de pe acest site), ci poemele ar trebui să transmită ceea ce este de transmis, ideatic şi emoţional. Faţă de celelalte texte recente ale tale, care m-au impresionat plăcut, textul de faţă e mult sub nivelul lor, şi ca imagine, şi ca limbaj, şi ca visceralitate sentimentală. Sărbători fericite şi inspiraţie în tot ce realizezi ca om şi ca poet!

Mulțumesc! Și ție Sărbători Fericite lângă cei dragi!

we agree to disagree.
Sărbători cu bucurie și pace!