Revelații cotidiene

cum l-ai reinterpretat pe Charlie Chaplin, care spunea: “îmi place să mă plimb în ploaie, pentru că nimeni nu-mi poate vedea lacrimile”

nu cunosc intenţia, poate fi inspiraţie, poate fi consubstanţialitate, însă am observat rezonanţa cu marele comediant care, să recunoaştem, cugeta foarte profund

şi da, în inima florilor sau în inima oamenilor, se duc aceleaşi războaie

cu toţii suntem flori într-un ocean de furtuni

Ionuț, cu asta ai spus totul despre text și într-un mod cât se poate de sugestiv. Mulțumesc mult!

Nu am avut în vedere o formulă personală de a reda ideea lui Chaplin, despre care mi-am amintit cu plăcere atunci când am citit comentariul tău. Oricum, au apărut tot felul de variante pe această temă, dar nu mă interesează originalitatea în orice miligram al poeziei (astăzi, această atitudine ar fi mai degrabă descurajantă decât provocatoare), ci autenticitatea și coerența conținutului, precum și frumusețea de ansamblu a textului.
Ca atare, dacă se întâmplă ca și alții să fi spus în diferite expresii ceea ce spun eu, nu mă miră, pentru că miliarde de oameni și milenii de scriere despre „faptul de a fi om” scad enorm probabilitatea unei originalități totale.

Încă o dată mulțumiri și tot binele!