Alexandru Ionescu
Verificat@alexandru-ionescu
nascut la bucuresti nu vreau sa public carti cumva sunt mai mult cititor decat om care scrie. N-am pretentii de poet, doar scriu astea. Imi fac veacul prin Romana. Imi place mai mult Thomas Mann decat Hesse, asta ca sa nu avem discutii. la poezie, sunt cam acru... gust multe,…
După tăișul inimii despre pămînt
După zbuciumul sangvinic yehi’or
M-au prins semnele qumranice în lanțuri\" atunci cand va revendicati spatiul semantic de la o cultura anume si, inca si mai restrictiv, de la o sectiune pretins esoterica a respectivei traditii este greu sa va asteptati la reactii la text.
Pe de o parte puteti sa va treziti ca textul dumneavoastra este un joc mai mult sau mai putin gratuit.
pe de alta parte se poate sa ne inchipuim un cititor care zice \"o stii dansa ce spune, dar nu are cum sa fie pentru altcineva decat pentru cei care stiu...\" asta e... pentru ca marci tranzitive nu prea sunt. Altfel, cu Dumnezeu si cu invatatura mai deslusim dar nu vrem sa gresim
Pe textul:
„Epicentrul frig poetic" de Lucia Daramus
\"\"Vino, moarte dulce, vino!\" - astfel
sună clopotul în dungă, trist\" e poezie sau suna a poezie... si tot ce suna a poezie e poezie?
e o problema, nu?
Pe textul:
„Târgul de dulce" de Valentin Tascu
Recomandatcred ca e si o limita a plictiselii...
sigur, se poate deslusi intentia dumneavoastra parabolica, usor poetizanta... in acest text... dar la capatul deslusirii nu avem ceva mai mult decat daca ati fi spus direct cateva cuvinte (o propozitie, doua?) despre credinta si inca una despre fabrica de la Galati
Pe textul:
„Satul cu paseri" de florian stoian -silișteanu
cineva alearga dup altcineva care este persoana a IIa si altcineva-ul il (sau o) tine minte si o cauta pe alergatoare.
apoi (tam-nisam) ni se face o aluzie absolut delicata cu trecutul pe langa gradini... care poate sa fie ignorare sau incantare sau ratare sau mangaiere dar nu o sa aflam din acest poem. Decat ca unul din cei doi roseste... si se jeneaza...
putem sa luam si cuvant cu cuvant poemul si sa ne inchipuim ca preluarea flacarilor in versul cu inrositul obrajilor este o finete literara... nu e. este doar o repetitie banala, neasumata.
dar dumneavoastra s-ar putea sa fiti un om bun... atata doar ca poezia de fata are lipsuri in ceea ce priveste expresivitatea. si vorbesc serios cand spun chestia cu om bun.
ne miscam pe doua coordonate:
unul intimist (dar cred ca nici \"el\" nu e prea convins cand vine vorba de costumul de dragon)
unul literar iar aici demersul poetic pe care il intreprindeti este incomplet... si se reduce la flacari/obraji rosii
Pe textul:
„Autoportret in costum" de Adina Ungur
Recomandat\"trupurile lichide ale femeilor\" sunt ceva, dar din libertatea pe care ati castigat-o pentru textele dumneavoastra inca nu va indurati sa renuntati la amestecul destul de suspect de suprarealisme gratuite si realisme optzeciste ca sa spuneti ce aveti de spus sau, pur si simplu sa \"respirati\" un discurs.
Pe textul:
„Trainlighting" de Raul Huluban
RecomandatPe textul:
„Homosexualitatea ingerilor" de Alexandru Ionescu
Pe textul:
„rămân resturi de părinți în noi" de ioana negoescu
RecomandatBun, scuipi mortii din plamani... dar cei din rinichiii pe care ii imparti cu \"iubitul\"? dar cei din ficat, pe care nu ii imparti cu nimeni... eu nu am inteles un singur lucru... unde ar fi trebuit sa fie mortii de care vorbesti daca nu in plamani?
Am impresia ca ai experienta in alegerea motivelor poetice dar pedalezi de multe ori in gol. Cred ca incerci sa stabilesti niste repere pentru discursul tau... sau poate este o obsesie de-a mea.
Pe textul:
„rămân resturi de părinți în noi" de ioana negoescu
RecomandatMultumesc Olga ... asta mi-ar mai lipsi sa fac teorie si in poeme... dar multumesc
Pe textul:
„fermoar" de Alexandru Ionescu
In ceea ce priveste simbolizarea excesiva, nu are nici o legatura cu faptul ca dumneavoastra dati explicatii multe sau putine. Simbolul suporta si el cat poate... dar nu tine intotdeauna. Dar poate iarasi credeti ca sunteti scuzat daca nu stiti.
Cat despre invitatie, v-ati auto-invitat singur doua mesaje mai sus... dar nu va simtiti obligat... m-as simti prost sa va rapesc din timp, doar ca m-ati intrebat
Pe textul:
„piersic păr cais" de Cristian Munteanu
Acum, serios, va multumesc pentru trecere si va promit ca o sa va raspund la analiza pe pagina poemului meu.
Pe textul:
„Autoportret cu noul mers al trenurilor" de Adrian Firica
RecomandatCele doua idei de care va legati... s-ar putea sa aveti dreptate... sunt, mai degraba motive (evident literare).
cliseu nu este doar o florareasa oarba... chiar si o florareasa oarba care vinde pocnitori tot cliseu este... dar m-as insela cu placere
cat despre poezia mea, v-as raspunde bucuros in subsolul textelor mele.
Pe textul:
„piersic păr cais" de Cristian Munteanu
Va multumesc pentru opinie. cred ca aveti dreptate in ceea ce priveste cele doua versuri. Mi se pare ca incercam un fel de film lingvistic...
Pe textul:
„abia te trezesti" de Alexandru Ionescu
de ce crezi ca este o masca?
publicitatea negativa este preferata mea... macar imi asigura niste pareri sincere despre ce scriu...:)
cat despre originalitate pot sa iti dedic textul meu cu filmele, daca vrei... dar nu stiu cat ar rezolva asta lucrurile
Pe textul:
„fermoar" de Alexandru Ionescu
voi chiar v-ati dat seama ce fel de personaje se plimba prin textul acesta?
Sincer... sau v-ati imaginat...
Pe textul:
„Ruladă de cocoșel" de Sorin Teodoriu
si in acest din urma caz ma intereseaza felul in care exprimati. Dar ce stiu eu...
Pe textul:
„Autoportret cu noul mers al trenurilor" de Adrian Firica
RecomandatExagerezi cand vorbesti despre caracterul meu. Parerea mea, poate am suflet bun... Cat despre comentariu, eu am dat argumentele mele.. poate expresiile la care va referiti sunt discutabile... dar putem sa le punem in paranteza
1. am intrebat de ce credeti ca vorbim despre prozodie impecabila
2. gratuitul unora dintre formulari cred ca poate fi desfacut cu argumente...nu?
3. apoi impresia de clona argheziana nehotarata poate sa fie discutata la fel. Cummings nu vi se pare ca a facut mai mult in stilul celei de-a doua strofe?
4. cand in locul unor argumente imi spuneti ca am defulat ma vad nevoit sa va spun ca va inselati. Eu doar am argumentat... putin mai repede.
cum spuneati, s-ar putea sa n-am dreptate, dar... nici nu mi-ati raspuns la fondul comentariului meu. Nu aveti impresia ca, uneori procedeele pe care le folositi sunt putin depasite de cpacitatea limbii romane de a exprima? Intreb. Adica... agresiunea estetica (sau prelucrarea) asupra limbii poate sa fie scuzata doar de \"poate ai, poate n-ai dreptate\"? Dar in ultima intrebare sigur ca exagerez... nu facem politia limbii... doar ca eram curios.
Pe textul:
„adio, dar rămân cu mine!" de Vasile Munteanu
Recomandateu vad doua idei. una este legata de \"moartea pomilor\" un demers ecologist-melancolic si
alta e legata de \"compostat\" in \"cursa spre copilarie\".... deci platit ceva... ce? de ce? poezia ne spune doiar pentru ce (mumificarea care se numeste mancat miezul)
este o simbolizare fortata si o pierdere in cuvinte si personaje cliseu... nebunul care plange, tiganul care cumpara...
e greu de presupus ca poetica ta a trecut de Labis...
Pe textul:
„piersic păr cais" de Cristian Munteanu
\"suturez lumina buzelor surâse
oaselor de păsări zborurilor mute
cad din soare raze juisări albastre\"
Ultimul vers citat pare iesit din nimic si nu spune nimic. juisari albastre e gratuit ca o scarpinatura pe zid.
Apoi vine absconsul vers \"între ce nu-i unul râuri coarne ciute\". Mi se pare ca nici macar \"din coada\" nu suna.. ca sa nu mai vorbim de ceea ce spune. sunt scriitori care au facut asta cu adevarat. Jocurile lui ee cummings sunt exemplare din punctul asta de vedere: dar trebuie sa faci un pic mai mult:
\"anyone lived in a pretty how town
(with up so floating many bells down)
spring summer autumn winter
he sang his didn\'t he danced his did\"
scria cummings. acum cauta si tu traducerea..
ultima strofa pare mai buna, e adevarat dar este formulata foarte foarte pretentios... \"colții morții
lunecându-mi plodul risipit pe cale\" e... asa de parca ai rezolvat ce-i cu moartea ce-i cu ambiguitatea aia.. \"ghiocei coltii mortii\" poate or fi poate n-o fi...
cel mai fals suna \"ora lăbărțându-și coapsa
ca un arc erotic cerului de bale\" in primul rand ca sunt foarte multi determinanti in versurile astea doua.
ora labarteaza
arcul este erotic
cerul este in bale
ce inseamna ca ora are o coapsa nu stim exact dar putem sa banuim si nu prea pare sa il intereseze nici pe poetul de aici...
\"copasa ca un arc\" poate sa insemne ceva dar imagine intreaga
\"arc erotic cerului in bale\" este jenant argheziana si condamnata la un fel de elipsa in constituirea identitatii poetice.
Pe textul:
„adio, dar rămân cu mine!" de Vasile Munteanu
RecomandatDe exlemplu \"autist fiind îmi propun să compun
nu să răcim împreună ironizând aerul\" nu are nici un fel de posibilitate de a avea legatura cu realitatea.
O data \"autist\" inseamna prea multe lucruri, si alta data \"sa racim impreuna ironizand aerul\" e un barbarism ...poetizant destul de primitiv.
De unde credeti ca trebuie sa va dati demisia sau sa fiti destituit?
Asta nu are nici o legatura cu \"institutia poeziei\" sau alte constructe ipocrite ale pietii de culturi.
Pur si simplu este vorba despre a stii ca vorbim despre lucrurile despre care vorbim.
Apoi lucrurile (ca si in realitatea de care vorbiti probabil) o iau razna in pozia dumneavoastra: \"le-așez în timp să meargă prin simplul lor balans\" este o propozitie care se da drept vers trantita brusc. Referinta este la ceva care urmeaza... probabil ca trenurile dar...
\"rapidul București-Ploiești-Brașov pleacă spre Giurgiu
Craiova-București garează țaca-taca-n Timișoara-sud-vest
ce-aveți în față se desface-n două bucăți alunecând una-n dreapta alta stânga\" nu inseamna mare lucru... \"doua bucati\"... poate sa fie orice.
iar
faptul ca \"inter city-urile decolează vertical silențios inerțial\" e un joc destul de banal care nu ma ajuta deloc sa percep personalitatea textului dumneavoastra.
Mai mult, can aud \"până și șoaptele-mi vor fi inutile\" este greu sa reactionez in vreun fel in raceala cu care un om poate sa scrie ca nu este luat in seama... dar nici nu ofera mai mult decat o formulare pretentioasa si suspectabila de emfaza goala
a doua strofa este si mai nefericit scrisa. Pe de o parte se reiau acelesi formulari si procedee din prima strofa dar, poate de plictiseala, dumneavoastra incercati sa mai variati motivele... culmea, automatismul alegerii stilistice va impiedica sa reusiti prea mult.
\"resimt acut acum acumularea de stres și-mi pun punctual arătătorul undeva
spre exemplu pe buze\" este o formulare atat de greoaie ca ar trebui sa mai lucrati mult doar pe versul acesta ca sa avem pretentia ca reuseste sa foloseasca poemului.
nu am spus nimic despre structurarea deficitara a poemului pentru ca este imposibil sa vorbim despre structura atunci cand ceea ce este structurat nu este decat o insiruire de elemente care ele insele nu au margini
Nu as fi fost asa explicativ daca nu v-ati fi aratat surprins de catalogarea textului drept poetic. Mai mult. Nu poetic era sensul celor pe care le-am scris ci \"poetizant\" ceea ce inseamna ca este o incercare dar nu este dusa pana la capat... si atat
Pe textul:
„Autoportret cu noul mers al trenurilor" de Adrian Firica
Recomandat