Alexandru Corneliu ENEA

Plouă cu minute reci. Trosnește-n mine singurătatea. A crescut ca un plop și mă clatină la fereastra amintirii tale, doar vei apărea măcar în vis. Mi-au plecat frunzele să te

EXTAZ Nici nu mai știu de când am depășit hotarul în care trăiau greșelile care m-au iubit. M-au îmbrâncit spre magia altora noi, eu hoinarul convins că trebuie să-mi încerc șansele, prea

Ți-am împușcat absența și am un trofeu nou de emoție, după ce ai rupt sigiliul și ai încătușat obsesiile mele. Încă mai orbecăi să-mi găsesc versiunile vinovățiilor care ar fi pus la

Am încercat să desenez pe o apă adâncă, seara, cu un lujer de privire și nu m-a lăsat o stea picurată obraznic pe liniștea pânzei obosite. În jurul ei s-au intersectat niște

Inițial, nudul cosmic în peisajul timpului incolor, ca artă suprarealistă. Creatorul împarte mere planetelor coapte de viață să germineze conștiințe predestinate să păcătuiască. Se vrea

Fiecare noapte îmi dezbracă lumina în straturi adunată, lipită de mine și-n noaptea viselor îmi văd petele întunecate care mă compun, scandalos ferment de viață. Cuvinte fantomă și stări se

Hai să inventăm două litere și două numere pe care să le știm doar noi doi. Adăugăm și două sunete, absolut originale, în care să ne ascundem de necazuri, când ne caută vreo întâmplare

PLECAT Plecat în pelerinaj printre gândurile mele. O vină neglijată, în agonie, mă însoțește enervant. Rugăciunea mă ajută și mă iartă. Mă declar stăpân în imperiul iluziilor, construiesc

POLITICÃ Vagabondez printre esențe ca pe un deal protejat cu uscăciuni premiat pentru rivalitatea cu ce-i toxic între axele cunoașterii. Bolnav de indiferență văd mâna furiei, aud vocea

Au înflorit mărțișoarele Pe sânii primăverii Să bucure soarele Înaintea reînvierii. Baba Dochia trudește, Dragobetele suspină, Zîpada se licurește, Primăvara e de vina. Firul alb de

M-am umplut de sfaturi primite ca de râie căprească și mă scarpin în neuroni să relaxez sinapsele încurcate cu ce să fac și ce să nu fac pentru binele meu înrăit. Adaug reclamele din mass

M-a născut o mamă vie și, când a coborât în cer, rămas singur, m-a înfiat mama tuturor morților, că e vâduvă de viață, sărmana. Grijulie, să nu mă piardă, m-a învățat să mă apăr de

Din sâmburele meu a crescut ideea unui pictor care a făcut natură moartă cu idei și stele în rama cu păduri de iele și alt lăstar mi-a scris o poezie pe-un ochi de scorpion dintr-o

Mai storc din oboseala mea minute, perfid incendiez rațiunea, fuzionez prin hotarul metafizic cu bocanci și mitraliere pacifiste, pensule uzate de nisipuri mișcătoare în acest tablou

PRIMÃVARÃ Când limba de foc a soarelui a lins zăpada, prima rândunică împacă ziua cu noaptea, lumina alăptează toate vietățile, ritmul patimilor se accelerează, crimele hranei se înmulțesc

DEFINIÞIE Infinitul n-are umbră și există nefiind; e-un ecou fără pieire într-un templu nezidit; e destinul mort ce-nvie ca un soare-n asfințit; este farsa cea mai mare sufletului

RELATIV Ai venit peste mine ca o lumină în noapte, peste instinctele mele neiertătoare și te-am cules până la ultimul foton, atras de gravitația momentului în spațiul și timpul curbat, așa

Sunt și eu un născut și îmi caut definiția, să nu fiu confundat cu un concept abstractizat de moment, sau nominalizat prin întâmplări. Am diverse etichete, de la amic la ăla, câteva

Cine a apucat să să se mențină pe caruselul planetei măcar câteva decenii, e obligat de orice credință să-și scrie sincer, ca epitaf: NÃSCUT ÎNGER ȘI MORT MONSTRU.

Prin sita mea vie, din praf stelar, cern materia neagră cu fermioni, leptoni, quarci, bosoni și indiscreții neutrino care mai îmi lasă după voia lor vești din univers, pe care nu prea le

PÂINEA Ca o pâine sunt frământat cum se face la țară, dar cu pumnii destinului, în covata orașului. Dospesc în văzul lumii, cresc, sunt pus la copt în cuptorul unor guri, uneori prea