Poezie
Miniaturi
2 min lectură·
Mediu
DEFINIÞIE
Infinitul n-are umbră
și există nefiind;
e-un ecou fără pieire
într-un templu nezidit;
e destinul mort ce-nvie
ca un soare-n asfințit;
este farsa cea mai mare
sufletului ipocrit.
PERLA
Sub talpa universului marin
Se-nchegă-n carne-un sidefiu suspin.
Roua de piatră frământată
Legea nisipului o iartă .
DORINÞÃ
Minutul meu
să fie egal si deodată cu-al tău,
să fim cuprinși în același punct viu
și-apoi , să ne lăsăm uitați
lângă aceeași întredeschisă poartă.
ALTRUISM
Păcatele-mi pierdute, furate sau necoapte
Primește-le ca dar, buchet de iasomie,
Un lăcrimar uscat cu un ecou de șoapte.
Dar ultimul suspin ți-l dăruiesc tot ție
PORÞILE . . .
Ce trist e să te numeri !
Dar porțile care ne separă
Obligă să apucăm de aceeași clanță.
Chiar si ispita,
Cu poarta ei întredeschisă ,
Combină dar sabotează subtil metafizica.
Cănd totul se exprimă matematic,
Urăsc porțile și pe cei ce le-au imaginat
Pentru că e trist să te numeri !
GERMINARE
Sâmburele – făt ce mușcă crâncen
Din lespedea vie-a pământului
În ritual de rădăcini trece-n
Viață din puterea mormântului.
Crispat suiș tinzând spre sacru
Durerea împrospețind sub soare
Păcatul din corole . Simulacru
Jonglat de puncte cardinale ?
DESPARÞIRE
Vibrând spațiul întomnat
Săgeți intercontinentale
Își pierd umbrele-ntre stele
Amăgitele de soare.
Se retrag nuntașii verii
Dorurile călătoare.
DE PRIMÃVARÃ
Supus verdelui născut
Respir început.
Fluidul de minidrame
Răpește vârtejuri calme.
Din ploaie vreau o melodie
A clipei fericite dintr-o mie.
Mă-năbuș de tainice cuvinte
Si mă lovesc dorințe netrăite.
Îmi cer iertare Lui, dar îmi urzesc
Păcatul lumii să-l păcătuiesc.
DESCOPERIRE
În cenușa lumii
salvându-mi frângerea
m-am găsit un sâmbure
netopit de spuza
unui gând piroman.
022322
0
Paste fericit!
JO