MI-E DOR DE TINE
Valsam între zidurile de vise ale sufletului,
doar îngerul meu mă vedea.
Mi-a împrumutat aripile lui
și am zburat la tine.
Te-am găsit între ochii lacomi
care te
ÎNȚELES
Maxima creație a bătrânului univers,
după miliarde de ani,
picătura de sânge omenesc,
dar și lacrima bucuriei, durerii, fericirii
și-apoi , supremul dar
de la El,
iubirea,
din
CURIOZITATE
Ți-e sufletul ascuns de o chemare
O vrajă prin născare te-a-nflorit
Să mă găsești fugind de lumânare
Și-n cale să-ți rămân un răstignit.
Ne-am contopit în respirație
NAIV
În piatra asta nemișcată, ca-ntr-o pușcărie,
Atomii se agită, să iasă vor și-și macină păcatul,
Că au fugit din steaua care le-a fost regatul
Și-s pedepsiți acum de timp să stea fără
CULTURÃ
1001 nopți are lama unui cuțit ca semn de carte
Byron scrie cu sângele unui efeb poeme erotice și eroice
Baudelaire coboară cu Dante mai jos de infern și cântă
Shakespeare cumpără
ANIVERSARE
Azi, am mai adăugat clipa unui an,
sau am scăzut din ce mi-a mai rămas!?
A fost soare, a fost și ploaie,
ca un tort cu porumbel în așteptare
de soare și ploaie, dar închis în
BIS !
Se plimba Adam în grădina raiului:
flori înmiresmate, cântece de păsări și îngeri,
râuri cu apă sfințită, fluturi veseli,
perechi de animale cu puii lor,
dar el era inexpresiv,
ÎNDEMN POETIC
Dacă în fiecare zi tu naști o poezie
și suferi pentru ce nu suferi,
combini cuvinte ignobile, bețive, murate,
suduri smintite scăpate din acel spital spital
să pari modern în
CONCESII
Nu știu când am făcut prima concesie
și nici cât, sau dacă m-a durut;
poate a fost o victorie a mea,
sau o lecție primită când se luptau niște minute
cu alte minute de fapte și
BIET BOLOVAN
Ca un tânăr soldat în misiune am călcat
cu bocancii prăfuiți peste tine, bolovanule,
te-am sluțit sfărâmându-te, ba chiar te-am ucis
nimicit în pulberea drumului vieții
SINDROMUL VIEȚII
Am fost născut bolnav, cu diagnostic cert,
înscris într-o maternitate, cu nume complet si dată.
Sufăr și acum de „sindromul vieții”,
cu multe complicații pe care le tot
ABSOLUTUL
Pe cer luna-și arată buricul
ca Maya desnuda cu pletele nopții
peste lenjeria cu stele bătrîne
care clipesc aparent rușinate,
călugărițe - lumânări fără fitil!
Mâna îmbracă
INSOMNIA
Ciudată-i insomnia când plouă pe ferestre
și-mi curge-n amintire povești adevărate,
sau picură neliniști care-mi inundă starea
flămândă de repaus și de absența ta.
Mașini grăbesc pe
Rama
Pășeam tiptil pe lângă casa gândurilor tale
Ochii erau grădina umbrită de clipiri
Ca norii trecători grăbiți de soartă,
Iar respirația zefir de primăvară
Era cântec șoptit în vis
RÃTÃCIT
Împing valurile vieții,
car ancora rebelului vulnerabil,
pentru că așa sunt nascut
pe această coajă de dragon,
clocit de luciferul dimineții,
când totul este crud și
BACOVIANÃ
Pe tăvi de-argint, amestecate fructe
își risipesc aromele în casă
în iarna asta cam răutăcioasă
cu porumbeii zgribuliți pe la fereastră.
În rame, pe pereți, picturi cu
PRESCHIMBÃRI
M-am preschimbat în lup flămând,
dar am aripi și hăituiesc norii,
pentru că mi-e foame de lună plină.
M-am preschimbat în demon
și veghez hoituri de suflete scârnave
care se
TE ROG
Stau la fereastra gândurilor,
te privesc cum treci zâmbind
pe alea sufletului meu
și risipești lumina tinereții
ca soarele de primăvară.
Clipesc și dispari.
Apar fulgere de
RÃSPUNS TANDRU
Visul meu a trimis o scrisoare visului tău
despre cântecul privighetorilor dimineața
în măreții rămuroși bătrâni copaci
înmuguriți și-n primăvara asta
și despre petalele
ISON
Și cânt în plimbare pe străzile cerului
binele tremură, înflorește răul,
cioburi de război strălucesc în țărână
ca roua de lacrimi a sfinților duși,
femeia coroana și-o pune
ULTIMA ȚIGARÃ
Ți-ai pus semnătura pe manuscrisul imaginației mele,
mă uit obsesiv și nu-mi recunosc emoțiile.
Ca nocturnele chopeniene ai intrat în miezul existenței,
simetric miracolului
MAMEI
Te-am zidit în sufletul meu,
inima – altar,
ochii - icoană
și îngenunchiat smerit
caut iubirea, iertarea,
dar mai ales zâmbetul
și mângâierea de maică.
Eu am fost bucuria durerilor
DE PRIMÃVARÃ
Petale flori de măr
peste gândurile mele
lăsate fără semnătura vanității.
Primăvara scutură cerul de ger,
praful stelelor de mult sinucise.
Bumerangul luminii lovește la
NAIVITATE
Am primit cu împrumut
trupul meu făcut din lut
și cadou o viață-n el,
ca urechea un cercel.
M-am lipit în timp de tine,
dar și tu la fel de mine
și suntem un val de mare
cu
AE