Poezie

sindromul vietii

1 min lectură·30 aprilie 2015

Mediu

SINDROMUL VIEȚII

Am fost născut bolnav, cu diagnostic cert,

înscris într-o maternitate, cu nume complet si dată.

Sufăr și acum de „sindromul vieții”,

cu multe complicații pe care le tot acumulez,

dar le-am tratat așa cum au vrut alții,

până când m-am plictisit și revoltat

de atâtea sfaturi, invățături și rețete

și mi-am ales singur un panaceu, în etape:

visarea cu ochii deschiși, iubirea fără limite,

combinată obligatoriu cu porții de suferințe și uitare,

deznădejde si speranță, chinuri și fericire absolută,

numai în poțiuni vremelnice, fiind cam toxice.

Trădările, fățărnicia, răutatea, invidia și minciuna,

strecurate de nemernici în leacul meu existenial,

mi-au încercat rezistența virală a vieții

și numai experiența m-a imunizat. Parțial.

Căderi și reveniri s-au repetat ciclic,

specifice sindromului vieții ca și la alții afectați

de această maladie transmisibilă din relația de cuplu.

M-am convins că, totuși, voi scăpa și eu,

așa cum s-au vindecat și înaintașii mei,

pe care, cu o altă viziune, i-am condus izbăviți.

Până la soroc, poezia imi este alt panaceu

și ți-l dăruiesc cu drag, zâmbind.

00964

Alexandru Corneliu ENEA. “sindromul vietii.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/alexandru-corneliu-enea/poezie/14070544/sindromul-vietii

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.