Alexandru Corneliu ENEA

MUSCA Zbura minusculă și neagră flămândă bâzâia strident era un fir de viață blestemată să caute cadavre și gunoi. Zbura tangent cu gândurile mele incompatibilă teroarei de

POEMUL LINIȘTEI Era în mine răspândită modestă, demnă și discretă, cuminte ca o pasăre rănită ascunsă sub o margaretă. Nu îmi doream stăpână să îmi fie, nici parteneră-n tensiunea

NOAPTEA Noaptea se coc păcatele, le lăcomesc, Așa cum le-am însămânța și le-am crescut La lumina zilei, ca să-mi fie pe plac, Să nu care cumva să greșesc Dorința ispitelor flămânde Și

ADRESA MEA În mine e adresa mea. Găsește-mă, dacă ai timp să mă privești, dar acum am început ți continui să-mi împachetez viața pentru călătoria care se va încheia, pentru călătoria

CE CHINURI Rugăciunea ta mi-a murdărit păcatele, lumina ta mi-a înnegrit și mai puternic întunericul din mine. Ce chinuri îmi adaugi înger al vieții pentru dorința mea de a mă întoarce de

VORBE Au avut cândva stăpân, dar s-au adunat lângă mine niște vorbe, din stradă sau de nu știu unde și-acum cer adăpost în mintea mea, un loc de muncă, contra câțiva neuroni. Am adunat

DOAMNE Sunt talpa piciorului Tău, Doamne, și mă strivește imensitatea Ta; sunt palma mâinii Tale muncite și sunt rănit de faptele mele; sunt ochii Tăi de peste milenii și-ți văd ce a

BUTURUGA Toporul a crăpat buturuga până în inima ei născută cândva din ploaie și pământ de om. Eu sunt toporul, eu buturuga, eu inima. Iubirea ești tu care mă vei pune pe foc să-ți

RÃZBOI Să mai facem un război, să ne omorâm cu spor, că-mi vrei țara să fi mare peste neamuri ca și-al tău. Vrei și robi să-ți știe spaima și poeți să-ți cânte faima și religia-ți divină

SUNT Sunt întrebarea ta și-a nu știu cui, sunt și răspuns, dar ce contează, sunt pradă și perfidul prădător și-adun iubiri care-mi vibrează. Stau în culise antrenat de viață înconjurat de

GELOS PE TINEREȚEA MEA Stăpân pe ani, bogat în zile, Cheltuitor de zâmbete senine, Visam oracole sibile, Cântam, iubeam dormind cu tine Și totuși m-ai trădat! Ți-am dat, naiv, tot ce-ai

EU - EL Sunt dumnezeul celulelor din mine Sunt multe și diverse Trăiesc și mor de-avalma Prin mine, pentru mine Un univers de viață cu soroc. Nu mă cunosc, nu le cunosc, Ele prea mici,

SANCTA SIMPLICITAS Aud clopotul universului vibrează neantul și geme spulberă lumini galactice spirale fulgeră necuprinsul veșnicia miluiește infernuri haosul genunii se roagă și tu

PRADÃ Ai căzut pradă în plasa luminii ochilor mei, fluture de noapte înarmat doar cu zbor ; ți-am arestat inima și zâmbetul, pulsul și frontierele dorințelor. Roaga-te șoptit să își facă

PAGINÃ M-ai apropiat prea mult de respirația ta, degetele ne-au lipit magnetul ființei, ca ploaia vara de petalele care-o cer și-ai strălucit tremurându-ți buzele umezite de gustul

FACTURA VIEȚII Nici eu nu mai înțeleg factura vieții cu prea multe detalii, capitole si costuri pe care trebuie să o achit zilnic, mereu în natură, că banii nu-s primiți. Și tot dau și dau

BOGÃȚII Moștenesc multe superstiții certat de o pisică neagră care lenevește pe pragul existenței mele. Sunt bogat. Am urme de jurăminte în amintiri, parfumate cu nopți tinere și-apoi

IUBIRE Respirație arestată de gura ta și pielea ți-e lup care mușca din pasiune ca un cuțit cu tăiș păcătos. Ai intrat în dorințele mele, explozie și zvâcnet sălbatic în carnea săracă de

GÂND PRIETEN Aseară, un gând mi-a devenit prieten, ivit de la periferia unei stări ipocrite, învinețit de rafale denigratoare cu zumzet mucegăit de lacrimi din false, trecute confruntări

ÎN SPITAL Deschide spectacolul nopții cu lună plină, ceas negru cu ticăit sfidător! Aruncă-mă-n ulciorul cu vise fierbinți să-mi mântuiesc orizontul negațiilor, lovit de vaietele

VIERMII VEACULUI Viermii veacului trăit, tâlhari nepedepsiți iubiți de ignoranță, fac legea legilor nelegiferate pentru buzunarele prezentului și viitorului, tot mai mari și mai puține, cât

Să mușc din carnea fericirii tale și tu să gemi iubindu-te ofrandă, să fiu ca alizeu de primăvară pe trupul tău din flori de măr, să mă-nrobești în visele dorite lasciv supliciu să îți

DORINȚA Când dorința mea de sufletul tău împietrit s-a ciocnit scântei au apărut și m-au iluminat descumpănit am râs și-am râs de mine dar era mult prea târziu târziu târziu

PASTEL DE TOAMNÃ Resemnate, repictate Legănate-n ultim vals Sclave arborilor falnici Obosite și uscate Verzi bancnote de-asta vară Cu valoarea risipită Cad pe-aleea-nfrigurată În