Poezie
Ison
poezie
1 min lectură·
Mediu
ISON
Și cânt în plimbare pe străzile cerului
binele tremură, înflorește răul,
cioburi de război strălucesc în țărână
ca roua de lacrimi a sfinților duși,
femeia coroana și-o pune oftând,
văd gloria arsă de foc în altare,
rânjește bărbatul pledând insolent,
e urlet de foame, doar viermii valsează
și nimeni nu-mi ține isonul.
Mor stele când le trădez cu privirea
chemată de pielea ce-mi este doar ramă
boemului suflet închis de o cheie
pierdută.
Sugrum cabotinul destin răzvrătit,
femei alăptează nebotezatele crime,
deschid cartea rugăciunilor aspre,
las umbra furată în colapsul nopții,
dar cânt sugrumat de dorul de tine
și nimeni nu-mi ține isonul.
001.080
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 104
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 20
- Actualizat
Cum sa citezi
Alexandru Corneliu ENEA. “Ison.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/alexandru-corneliu-enea/poezie/14066048/isonComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.